Have a cherry and be merry!
Dupa chipul si asemanarea mea? Nu... L-as lasa sa fie liber. Nu i-as construi pereti de sticla in jurul lui, ca oricum acestia se zdrobesc atunci cand cineva priveste mai atent prin ei. I-as permite sa faca alegeri in functie de ce-i sopteste inima si de ce-i urla creierul. L-as invata sa asculte muzica si sa simta versurile ca si cum le-ar fi scris el. I-as spune sa pretuiasca istoria asa cum e ea si sa nu se lupte cu trecutul, ca oricum castigul lui este in prezent. L-as ruga sa ma iubeasca pentru ceea ce sunt. L-as indemna sa invete in fiecare zi o lectie de la oamenii buni, iar lectiile pe care i le predau oamenii rai sa le ia ca atare pentru ca asta il va face mai puternic.

Daca ar fi baiat, l-ar chema Adi (reason why-ul e aici) si ar mosteni ochii albastri de la ta-su (sâc! :D). L-as invata, in primul rand, sa fie politicos cu o fata, sa-i tina haina si sa-i deschida usa. Mi-as dori sa fie istet si sa aiba intotdeauna un pachet de glume la el, pentru ca fetelor le place sa rada, iar baiatul meu este cel carismatic din sala. L-as sfatui sa nu fie prea orgolios sau prea insistent, atunci cand iubita lui are nevoie de spatiu sa respire singura. Oricum, tot la el se intoarce. L-as certa daca s-ar dovedi las atunci cand o fata ar vrea sa primeasca mai mult, iar el nu ar fi dispus sa dea. I-as impune sa nu minta pentru ca e dureros, dar daca e vorba de o chestie nevinovata, iar ea s-ar simti mai bine auzind-o, atunci macar s-o spuna cu tact. L-as aduce pe calea cea buna daca ar ajunge sa-si proiecteze frustrarile asupra altora. I-as spune sa traiasca si sa iubeasca frumos...

Daca ar fi fata, nu stiu cum ar chema-o. Sunt atatea nume dragute... Cu siguranta, ar avea picioare frumoase (de la ma-sa) si ar sti cum sa-si puna in evidenta atuurile fizice, fara sa fie obsedata in paralel de defectele ei. Ar fi cocheta si nu ar asorta nici in ruptul capului o bluza cu dungi la o fusta cu floricele. As invata-o sa fie puternica si suava in acelasi timp, increzatoare, dar nu aroganta, romantica si cu picioarele pe pamant, pentru ca aici se traiesc cele mai frumoase povesti de dragoste, nu in nori, oricat de pufosi par ei. I-as confirma ca sexul e misto, atata timp cat se intampla atunci cand trebuie si cu cine trebuie. As vrea sa fie sincera si corecta cu baietii care roiesc in jurul ei, sa nu creeze asteptari false sau sa-i amageasca prea mult. As indemna-o sa fie ea aia desteapta atunci cand tipul de care s-a indragostit orbeste o duce cu zaharelul, oricat de dulce ar fi acesta. Cand cineva te vrea cu adevarat, vine dupa tine si te lasa fara respiratie. I-as spune sa traiasca si sa iubeasca frumos...

Etichete: 12 comentarii | | edit post
Reacții: 
Have a cherry and be merry!
Te mai vreau si azi,
Ca o ploaie de lumina,
Peste trup sa-mi cazi...

Etichete: 0 comentarii | | edit post
Reacții: 
Have a cherry and be merry!
Astazi, am invatat din nou sa desenez Cheia Sol pe portativ. E ciudat cum uitam de lucrurile simple...

Astazi, la fel ca ieri, m-au patruns simtiri dulci-amarui pe care am ales sa le accept. E ciudat cum oamenii merg adesea impotriva curentului launtric...

Astazi si poate maine ma rascolesc in sinea mea pentru ca nu am puterea sa-mi ridic privirea. E ciudat cum si altii in aceeasi barca cu  mine isi proiecteaza neputinta asupra celor nevinovati...

Astazi este ultima zi din an. Maine este prima zi cu soare. Va urez ca in 2012 sa va bucurati de lucrurile simple, sa faceti exact ce simtiti acum, niciodata mai tarziu si sa va alinati frustrarea  cu un strop de speranta!

All that you fashion
All that you make
All that you build
All that you break
All that you measure
All that you feel
All this you can leave behind...

Etichete: 2 comentarii | | edit post
Reacții: 
Have a cherry and be merry!
Era dimineata. Duminica, Mai, 28. S-a trezit buimaca, desi soarele fusese bland cu ea. S-a ridicat, dar un puseu de slabiciune a tintuit-o pe loc. Si-a dus mana la tampla... Frigea toata. Ciudat, caci pe dinauntru se simtea goala, iar golul este intotdeauna rece.

A incercat sa se adune si a reusit sa ajunga in bucatarie cu pasi inceti. Mama avusese grija si de aceasta data de ea. O aroma imbietoare de cafea i-a gadilat imediat simturile si, pret de o secunda, a schitat un zambet de copila ingenua. Ce bine era acasa! Cu gesturi mecanice, si-a turnat licoarea magica in cana ei favorita si s-a tolanit in fotoliul de pe terasa. Obosise deja... A sorbit o inghititura, dar parca gustul nu mai era acelasi. Ce pacat, isi spunea in sinea ei, complet deznadajduita. Apoi, a tras aer in piept si a simtit mirosul diminetii. Zorii zilei au mereu un iz aparte, de nou. Un nou inceput... S-a lasat in voia ciripitului unei vrabiute, dar privirea i-a alunecat spre calendarul de pe perete. Mai, 28. A facut un calcul rapid in minte si si-a dat seama ca trecusera 6 luni si 8 zile. 6 luni si 8 zile de cand el nu mai era... Si-a indesat chipul firav in palme si a lasat lacrimile sa-i inunde ochii. N-o vedea nimeni. Putea chiar sa scanceasca ca un prunc. N-o auzea nimeni.

A stat asa o ora. Cine zice ca timpul se scurge necontenit, se inseala amarnic. Acele minute i s-au parut o vesnicie si ceasul s-a oprit. Pentru ea... Apoi, intr-un moment de luciditate, s-a decis brusc sa-si curme amarul si sa iasa la plimbare. A aruncat cativa stropi de apa rece pe fata, ca sa se imbujoreze putin, si-a tras jeansii pe ea si a iesit pe usa val-vartej de parca o chema cineva insistent. Nu stia...

A iesit in strada, fara a avea o directie anume, insa pasii au purtat-o instinctiv spre parcul cu magnolii. Nu mai fusese acolo de 6 luni si 8 zile... Cand  a realizat acest lucru, a cuprins-o frica. A dat sa se intoarca, dar ceva mai puternic decat ea a convins-o sa inainteze. Se uita fix la un loc. Locul lor, banca lor... Si vedea prin el... Incet-incet, figura lui s-a concretizat in fata ei. I-a zarit ochii albastri, care staruiau sa-i gaseasca buzele.

S-a apropiat cu grija si i-a spus aspru:
- Ce cauti aici?
- Am venit pentru ca... Te-am ales pe tine!
A ramas muta de uimire.
- Am venit pentru ca te vreau cu totul langa mine. Si nu mai plec... Vreau sa-ti prind magnolii in parul carunt.

Si timpul a stat... Pentru ei...

Etichete: 2 comentarii | | edit post
Reacții: 
Have a cherry and be merry!
And the years are collected...
I pray that we are regretless
You and I, the connected...
You and I... and the blood... and the bone...

Etichete: 0 comentarii | | edit post
Reacții: 
Have a cherry and be merry!
Sau cu alte cuvinte, ce anume suntem dispusi sa acceptam in numele iubirii si care sunt compromisurile pe care nu vrem sa le facem pentru our significant other nici in ruptul capului?

Eu cred ca am gasit raspunsul la intrebarea asta... Cred... Nu stiu voi... Poate vreti sa-l impartasiti...

Mi-a rasarit in minte de ceva timp gandul asta... De mica, mi-a fost insuflata ideea conform careia iubirea este mai presus de toate si ea invinge toate slabiciunile de pe pamant... In filme, in versurile cantecelor de dor si jale, prin romanele de amor, e omniprezenta the power of love... Bine, pentru generatia actuala, vorbim despre the power of sex (on fire, desigur!), dar aceasta este o alta poveste...

Constat ca inca se mai fac sacrificii si compromisuri MARI pentru iubire... Si se vor mai face de-acum inainte... Dar cand spui stop si de ce? Atunci cand iti este lezat respectul de sine... Atunci cand iti este zguduita demnitatea din temelii... Atunci cand simti umilinta prin toti porii... Atunci cand persoana iubita iti provoaca mai multa suferinta decat zambete de fericire... Atunci cand nu esti implinit...

Fiecare dintre noi are o limita de toleranta... Acceptam pana la un punct... Si ce ne determina sa trecem peste lacrimi si frustrari, peste existenta unei alte femei sau a unui barbat curtenitor, peste insatisfactii personale care se transforma in monstri, peste minciuni sfruntate? Pentru ca unii trec cu vederea aceste lucruri... In numele iubirii... Si-o pun mai presus de orice... Oare acolo ii este locul?



Am sustinut intotdeauna ca dragostea nu e suficienta... Este nevoie de chimie si de fizica (poate cuantica!), la care adaugam un pic de poezie si o doza maaaare de pasiune... Dar, pe de alta parte, daca nu exista respect reciproc, tot degeaba!

Problema este ca povestile de dragoste nu au mereu un final fericit... Si sunt putini aceia care se potrivesc cu adevarat... Cum poti sa iubesti un om care ajunge sa-ti faca rau? Doar te-ai indragostit de ce are mai bun omul respectiv sau pentru ca te face sa te simti bine... Right? Se pare ca, uneori, iubirea sfideaza logica... Am trecut si eu granita asta si e posibil s-o mai trec... Orice-ar fi, macar s-o fac frumos... Tineti pumnii sa-mi iasa!

Iar voi? Voi spuneti-mi ce puneti mai presus de iubire...

Etichete: 7 comentarii | | edit post
Reacții: