Have a cherry and be merry!
Cand a izbucnit Revolutia, aveam 7 ani... Nu am constientizat ce insemnatate a avut acest eveniment, decat la mult timp dupa.

Ai mei m-au trimis in acea perioada la tara, la bunici. Acolo era cat de cat liniste... Totusi, atmosfera era apasatoare, tensionata, oamenii aveau fete lungi si incruntate, se fereau sa faca comentarii si ascultau cu sufletul la gura stirile. Chiar si un copil de clasa I, cum eram eu, a simtit ca ceva se va schimba in mod ireversibil si ca este un moment istoric. Confirmarea a venit atunci cand l-am vazut pentru prima oara pe bunicul meu plangand... Asculta radioul si se uita in gol pe ulita mare... Un vecin a avut curajul sa iasa din curte si sa strige din toti rarunchii: "A cazut Ceausescu! A cazut Ceausescu!". Eram confuza si speriata! Zilele au trecut rapid si lucrurile s-au linistit. M-am bucurat cand m-am intors acasa. Parca era totul diferit...

S-au scurs si anii. Luna decembrie a pastrat, pare-mi-se, ceva din acele vremuri. Emisiunile si ziarele abunda in dezbateri despre Revolutie, se cauta vinovati si raspunsuri. Cred ca nu le vom afla niciodata!

Acum 3 - 4 ani, nu mai stiu exact, Jurnalul National a scos o editie de colectie dedicata acestui eveniment. Pe langa relatarile celor intamplate, era si o lista lunga cu cei care au luat-o pe calea luminii atunci, fara sa aiba vreun cuvant de spus. De asemenea, erau povesti referitoare la cum au pierit... M-am cutremurat! Am realizat in acel moment cati tineri au murit nevinovati si ca acesta a fost pretul libertatii noastre. Sa ne impuscam intre noi! Oare a meritat?! Ma gandesc ca poate regimul comunist oricum ar fi cazut si fara varsare de sange... Dar, asa a fost destinul nostru!

Pe 17 Decembrie 1989 s-au tras primele focuri asupra timisorenilor. Aceste randuri sunt in memoria lor si a celorlalti! Dumnezeu sa le odihneasca sufletul mare!

Etichete: | edit post
Reacții: 
0 Responses

Trimiteți un comentariu

YO, DROP THE VERSE!