In ultimul timp, am auzit multa lume vorbind despre puterea prezentului si despre faptul ca trebuie sa traiesti clipa deoarece este singurul lucru palpabil, concret, real. Nu stiu daca ni se trage de la criza pe care o traversam anevoios sau de la incertitudinea zilei de maine... Inclin sa cred ca da!
In orice caz, trecutul a fost si s-a dus, este ireversibil... Viitorul nu-l cunoaste nimeni, oricat ne-am chinui noi sa facem previziuni sau planuri, sa avem dorinte si sa ne tinem de ele! Totul se poate schimba atat de usor si de rapid! Asadar, ramanem cu prezentul... Si nu stim sa-l pretuim! Ba privim cu nostalgie inapoi, ba ne avantam cu capul si cu toate fortele inainte...
Asadar, pentru anul 2010, va urez un singur lucru: sa invatati sa valorificati clipa prezenta si sa va bucurati de ea chiar atunci cand o traiti! Nici mai devreme, nici mai tarziu!
Eu nu cred in New Year's Eve resolutions sau in liste cu do's and don'ts! Oricum, facem ce ne trece prin cap atunci cand ne confruntam cu o situatie anume...
Iarasi nu cred in mesajele primite in masa cu ocazia Sarbatorilor. De aceea, nu am trimis nici unul in perioada asta! Call me picky, dar ma enerveaza ca nu sunt personalizate... Prefer sa-mi transpun sentimentele si urarile aici pe blog, cu mentiunea ca ma gandesc la fiecare dintre voi... Sper ca stiti cu cine vorbesc, da?!
Sa va distrati la noapte!!! Eu asa intentionez... Pupici cat pentru un an intreg!
Astazi am facut sarmale! De fapt, eu doar le-am impaturit... Au iesit foarte bune! :D
(P.S. : Reteta apartine Ancutei...).
Stiti... eu nu am habar sa gatesc! Nu este un lucru cu care sa ma mandresc, dar pana acum am avut alte indeletniciri. De aceea, ma fascineaza persoanele care gatesc bine si pun suflet in bucatele pe care le prepara. O sa-mi spuneti ca nu este mare scofala si va dau dreptate! Trebuie doar sa te impinga cineva de la spate, de obicei mama, nevoia sau foamea... Cred, insa, ca este benefic si un pic de talent culinar! Adica, trebuie sa stii ce sa pui, cat sa pui, cand sa pui, as zice si cum sa pui...
Toata lumea ma consoleaza spunandu-mi: "Eh, las' ca ai timp sa inveti!". Asa o fi... Cred ca mi-ar placea sa gatesc si m-as pricepe. Sunt o perfectionista si o gurmanda, am gusturi bune si as putea sa gasesc combinatii misto de ingrediente. In plus, mai am ceva de nepretuit... Talentul mamei mele, pe care sunt convinsa ca l-am mostenit! :)
Promit sa va invit la masa atunci cand imi voi lua inima-n dinti si voi pregati mancarea singurica!
Ever Green este un restaurant nou-nout si cochet, care-si deschide portile chiar in noaptea de Revelion.
Meniul consta in:
PREPARATE RECI:
Rulou de sunca cu salata de cruditati;
Dobos;
Rosii cu pasta de branza;
Pate de ficat pe felie de portocala;
Salam de Sibiu;
Pastrama de pui;
Castraveti verzi;
Piftie de curcan;
Masline.
PREPARATE CALZI:
Piept de curcan pe varza calita;
Pui Gorgonzola, muschiulet de porc impanat, cartofi taranesti si salata asortata de muraturi.
DESERT:
Tort;
Fructe/Alune/Covrigei.
OPEN BAR:
Martini/Campari Orange/Absolut Vodka/J&B;
Vin 7 Pacate alb/rosu (750 ml);
Apa minerala/plata (330 ml); Coca-Cola/Fanta (330 ml); Santal de portocale;
Cafea/Cappuccino/Frappe;
Sampanie din partea casei.
... Un DJ care sa va danseze pana-n zorii noului An!
... o TOMBOLA!
... si eu (una dintre gazde)!
PRET: 280 RON.
Ever Green este localizat in zona Titan - Costin Georgian (B-dul Lucretiu Patrascanu, nr. 1). Pentru rezervari, puteti sa ma bazaiti pe mine sau sa sunati la numerele de telefon: 0722.365.645 si 0766.886.648.
Daca stiti deja unde va petreceti Revelionul, va urez sa cadeti sub mese de fericire!!! Sa ne auzim cu bine in 2010!
Asa cum va spuneam in primul post, blogul imi va oferi ocazia sa fiu critica si sa-mi exprim frustrarile... Ei bine, de-asta am chef acum! Totul asezonat (da, cred ca acesta este cuvantul potrivit) cu o durere de cap si un mini-sictir din cauza zapezii de-afara si a faptului ca trebuie sa ma deplasez cu metroul deoarece boii de la primarie n-au catadicsit sa-si miste copitele intru indepartarea imensitatii albe...
Asadar, 4 aspecte ale firii umane care ma scot din sarite:
Cand a izbucnit Revolutia, aveam 7 ani... Nu am constientizat ce insemnatate a avut acest eveniment, decat la mult timp dupa.
Ai mei m-au trimis in acea perioada la tara, la bunici. Acolo era cat de cat liniste... Totusi, atmosfera era apasatoare, tensionata, oamenii aveau fete lungi si incruntate, se fereau sa faca comentarii si ascultau cu sufletul la gura stirile. Chiar si un copil de clasa I, cum eram eu, a simtit ca ceva se va schimba in mod ireversibil si ca este un moment istoric. Confirmarea a venit atunci cand l-am vazut pentru prima oara pe bunicul meu plangand... Asculta radioul si se uita in gol pe ulita mare... Un vecin a avut curajul sa iasa din curte si sa strige din toti rarunchii: "A cazut Ceausescu! A cazut Ceausescu!". Eram confuza si speriata! Zilele au trecut rapid si lucrurile s-au linistit. M-am bucurat cand m-am intors acasa. Parca era totul diferit...
S-au scurs si anii. Luna decembrie a pastrat, pare-mi-se, ceva din acele vremuri. Emisiunile si ziarele abunda in dezbateri despre Revolutie, se cauta vinovati si raspunsuri. Cred ca nu le vom afla niciodata!
Acum 3 - 4 ani, nu mai stiu exact, Jurnalul National a scos o editie de colectie dedicata acestui eveniment. Pe langa relatarile celor intamplate, era si o lista lunga cu cei care au luat-o pe calea luminii atunci, fara sa aiba vreun cuvant de spus. De asemenea, erau povesti referitoare la cum au pierit... M-am cutremurat! Am realizat in acel moment cati tineri au murit nevinovati si ca acesta a fost pretul libertatii noastre. Sa ne impuscam intre noi! Oare a meritat?! Ma gandesc ca poate regimul comunist oricum ar fi cazut si fara varsare de sange... Dar, asa a fost destinul nostru!
Pe 17 Decembrie 1989 s-au tras primele focuri asupra timisorenilor. Aceste randuri sunt in memoria lor si a celorlalti! Dumnezeu sa le odihneasca sufletul mare!
Poate vreti sa va pregatiti asa ceva acasica... Iata cum!
Ingrediente:
1 ½ kg zahar, 1 ½ kg cirese amare, zeama de la o lamaie, 1 plic de zahar vanilat.
Mod de preparare:
Se spala bine ciresele, se indeparteza coditele si samburii, apoi se amesteca cu zaharul, punandu-se la fiert intr-o oala la foc mic. Dupa ce incepe sa fiarba, se da focul mai tare si se apuca oala de toarte, scuturandu-se fara a amesteca cu lingura, astfel incat sa nu se prinda dulceata. Cand incepe sa se lege, se adauga zeama de lamaie si se mai da intr-un clocot. Se ia apoi oala de pe foc, se toarna continutul intr-un vas termorezistent si se lasa se se raceasca. Apoi se pune in borcane, se leaga sau se capseaza si se pun la pastrare in camara. Se serveste simpla sau cu clatite, orez cu lapte, papanasi prajiti si stropiti cu smantana.
Dulceata de cirese amare este o adevarata delicatesa a bucatariei moldovenesti! Sa aveti pofta, dragilor!
TAGLINE: Sooner or later she'll see them, then everything will be different.
"The Others" este un film din 2001, cu Nicole Kidman in rolul principal, care m-a intrigat si m-a facut sa ma gandesc pentru prima oara la existenta fantomelor, io care sunt Toma Necredinciosu'.
Nu v-ar placea ca aceste 2 operatiuni pe care le faceti in spatiul virtual cu ajutorul tastaturii sau al mouse-ului sa existe si in realitate?
De exemplu, atunci cand va rataciti cheile, pastilele, prezervativul, banii sau cand va pierdeti mintile, partenerul, prietenii... Nu-i asa ca ar fi bun un CTRL+F rapid???
La fel si cu Undo: facem multe tampenii la viata noastra si, de cele mai multe ori, regretam decizia luata sau ne dorim sa nu fi facut lucrul respectiv, ci sa fi ales alta cale. Un simplu Undo ar rezolva problema!
Ganditi-va ce usor ar fi!!!
Pe de alta parte, cel putin in cazul lui "Undo", e mai bine sa dai cu capul de pragul de sus sau de peretele lateral ca sa te trezesti din adormire. Vorba aia: din greseli invatam!
Da, da, invatam... din a saptea greseala, cand ne sictirim complet de situatia respectiva! :D
When the summer sun is going, is going down And I wanna lose myself in sound Tonight there is no limit, I feel the vibe The music is mine Colours, I let them drift into my mind They’re flashing me on fire! Light up the sky! Tonight I feel the freedom, to feel the vibe The music is mine!
Believe it or not, acesta este unul dintre subiectele mele de discutie preferate :D.
Si ma gandesc ca nu este doar al meu, din moment ce toata lumea face referintaaaa la el cel putin de 7 ori pe blog, pe Twitter, pe Facebook, dimineata la cafea, in somn, oriunde...
Poate va intrebati cum de ma pot delecta in acest mod... Pai:
1 - pentru ca nu mi s-a diminuat placerea de a conduce de cand am achizitionat minunatul permis, in ciuda gropanelor si tutelor/dobitocilor din RO; 2 - pentru ca mi se pare cat se poate de interesant mixul de sentimente format din nervi, amuzament, plictis, descumpanire totala, injurat din adancul plamanilor, distractie copioasa uneori, pe care il incerc cand sunt la volan.
Then the rainstorm came over me And I felt my spirit break I had lost all of my belief, you see And realize my mistake But time through a prayer to me And all around me became still...
Timp de 4 ani, am adormit cu chipul lui in gand... Il chema Adrian, era din Iasi si avea cei mai frumosi ochi albastri. :)
Ne-am cunoscut la Sangeorz-Bai, intr-o tabara, la sfarsitul clasei a X-a. Acest orasel este unul dintre cele mai minunate locuri in care am fost vreodata... Am petrecut acolo 10 zile cum n-au mai fost altele... Am trait o stare de bine deplina, completa, este un sentiment pe care nu-l voi uita si ma bucur ca mi-a fost dat sa-l incerc.
