Have a cherry and be merry!
Eram astazi in trafic si ma gandeam asa la nemurirea sufletului, cand aud dintr-o data o harmalaie de nedescris, care nu-mi era tocmai nefamiliara... Mda, este vorba de marea claxonare! Doamne, ce ne mai place sa facem zob volanul de fiecare data cand ne supara cineva... Ce bine ne simtim ca ne facem auziti!

Si-uite asa meditatia mea a dat-o-n diverse... Am constatat ca exista mai multe tipuri de "claxonagii" si ca acest fenomen este foarte profund pentru unii dintre ei. Adica, poti sa faci o profilare in adevaratul sens al cuvantului... De exemplu:


Babalacii comunisti - sunt oameni care se plictisesc acasa si ies la plimbare in oras, sa vada ce mai e nou, chipurile... Au o pensie frumusica, din moment ce-si permit sa se deplaseze cu masina. Eu ii suspectez ca au fraternizat cu Securitatea la viata lor... Avand nostalgia vremurilor de mult apuse, nu se impaca cu aglomeratia sau cu faptul ca traim in secolul vitezei si, prin urmare, fac abuz de claxon ca sa se impuna. De asemenea, nici nu te lasa sa te bagi ca omul, ca doar au prioritate. Mai sunt si aia care de-abia se misca, dar, in acest caz, iti vine tie sa activezi claxonul...

Sfatul meu pentru ei: "Tataie, lasa-ne, lasa-neee!".

Doamnele/Domnisoarele crizate - astea ma amuza de nu mai pot. Sunt genul de pitzipoance evoluate, care se grabesc si tu le stai in cale. Conduc bolizi zgariati pe la colturi, au treburi foarte importante si nu contenesc sa claxoneze. Uneori, fac asta fara sa aiba un motiv intemeiat... Evident, sunt rude cu porcusorul isteric, caci sar ca arse daca indraznesti sa ripostezi.

Sfatul meu pentru ele: "Get a real man and a hotel room!".

Dubistii/Taximetristii - adica tristii. Este inutil sa le facem o descriere acum. Cert este ca mereu te sfideaza, incercand sa te grabeasca prin claxoane si flash-uri. Doamne fereste sa piarda clientul sau sa ajunga prea tarziu la datorie... De cand atata exces de zel si dorinta de munca?

Sfatul meu pentru ei: "La stana cu voi, ba!".

Pustanii teribilisti - si astia ma amuza, uneori. Si-au tras BMW tunat, furat din Germania si s-au napustit pe strazile mioritice ca sa faca show. De obicei, ei nu prea se grabesc nicaieri pentru ca nu au vreun rost pe lumea asta, in afara de a fi retarzi. Nu stiu sa lege multe cuvinte in limba romana decat injuraturi, asa ca se exprima prin claxon. Cum se schimba semaforul pe verde, cum auzi avertismentul magic. Parca sunt teleghidati...

Sfatul meu pentru ei: ...? Nu am niciunul, un looser nu-si revine niciodata!

Cat despre mine, nu obisnuiesc sa apelez la claxon decat atunci cand este absoluta nevoie si dupa ce am evaluat rapid situatia. Este adevarat ca trec prin mai multe stari: claxonez scurt daca vreau sa-l anunt pe cel care se avanta ca nu sunt dispusa sa-i fac vreun serviciu, dau cu pumnul in volan cand mi se urca sangele la cap si claxonez prelung in cazul in care nesimtirea e de nesuportat sau inconstienta este prea mare.

In Bucuresti, este imposibil sa eviti aceasta actiune, oricat ti-ai dori sa te abtii, dar hai sa fie totusi cu masura... zic!

Etichete: | edit post
Reacții: 
0 Responses

Trimiteți un comentariu

YO, DROP THE VERSE!