Have a cherry and be merry!
De ceva timp, se duce in mine o lupta crancena, care a facut deja victime si am senzatia ca nu se va opri curand. In incercarea de a-mi explica existenta, a mea si a celor din jurul meu, de a gasi un sens in lucrurile neintelese, ma zbat sa-mi pastrez echilibrul.

Sunt impartita intre doua luntre si ambele se clatina, caci ridic piciorul si vreau s-o aleg pe una dintre ele, dar, deocamdata, nimic nu-mi inspira stabilitate. Problema este ca starea asta a fost pana acum un fapt in viata mea... Un fapt pe care ma chinui sa-l schimb si am sa reusesc! Sunt intr-o perioada in care am nevoie sa cresc, sa ma vad, sa-mi descopar adevarul. Fiecare dintre noi are un adevar propriu, ceva in care credem cu tarie pana la sfaristul zilelor si pentru care ne razboim chiar si cu dracul cel mai negru. E bine sa fie asa deoarece "totul este relativ" la nivel cognitiv si emotional. Percepem in mii de nuante, gandim mii de ganduri si traim milioane de sentimente.

Ships at sea - Autor necunoscut
In ceea ce ma priveste, lupta are loc intre luntrea determinismului si luntrea hazardului. Prima are un traseu bine definit, care nu a fost ales la intamplare. Inainteaza incet, dar sigur, dintr-un punct in altul pe harta pe care mi-am creionat-o pana acum si pe care o numesc generic "experienta". Atunci cand intampina obstacole, stie ca au fost puse acolo cu un motiv si incearca sa accepte lucrurile ca atare. In schimb, luntrea hazardului se lasa purtata de val si navigheaza spre zari necunoscute. Este lovita de apele involburate si-si schimba directia brusc, fara sa-i pese prea mult. Aceasta luntre nu are carmaci, iar daca incepe sa se scufunde, face eforturi sa se ridice. De cele mai multe ori reuseste sa iasa la liman, fara a se sifona. Este convinsa ca asa trebuie sa fie: azi pe val, maine sub el.

Si ce simt eu? Frica. Din nefericire, sunt o persoana fricoasa, nu-mi place sa risc, sa ma avant cu toate panzele sus. Vestea buna este ca am gasit o solutie, cred... Sa accept frica ca fiind o parte din mine, o parte din adevarul meu... Usor de zis, greu de facut! Din frica porneste auto-limitarea (Da, Ramo, ai dreptate!). Apoi, incepi sa eviti, sa amani, sa-ti pui conditii singur fara sa fie cazul si sa te infunzi in cele din urma... Pai nu e pacat?!

Un alt pas pe care ar trebui sa-l fac astfel incat sa ma apropii de luntrea potrivita (pentru ca cele doua nu se exclud reciproc, ci pot, deopotriva, sa reprezinte raspunsul pentru problemele mele existentiale) este sa dau inapoi toate lucrurile din trecut care nu-mi apartin, dar pe care le-am pastrat cu sfintenie, consumand resurse de energie pretioase. Imi iau sufletul inapoi si returnez ce-am primit pe nedrept sau fara sa vreau. De ce? Ca sa ma bucur de prezent si de ceea ce sunt!

In viata nu avem ce ne dorim decat foarte rar. Admit ca acest lucru nu este tocmai intamplator. Ne dam seama tarziu ca a fost util sa trecem prin niste situatii neplacute sau ca a fost rau cand am luat o decizie pe care initial am considerat-o favorabila. Englezii o spun bine: "Be careful what you wish for!". Niciodata nu ne multumim cu ceea ce avem... Fapt care induce stres si neliniste. Totusi, este ceva admirabil sa vrei mereu mai mult! Bine, intre noi fie vorba, in tarisoara asta, este si foarte greu sa fii multumit... Detaliem subiectul cu alta ocazie.

Incerc sa gasesc o concluzie la cele spuse, dar cred ca nu este acum momentul. Toate la timpul lor!

Etichete: | edit post
Reacții: 
2 Responses
  1. 4theYoungOne Says:

    Sunt intr-un restaurant pe la Victoria, si ne canta niste neni romante. Sunt praf de oboseala si azi am renuntat sa mai gandesc. Pt ca ma apucasera fricile. Si da Bibo, let go the past, fuck the future, long live the present! Si despre viata in Romania, vorbim cand imi vor trece inversunarea si scarba. :) I love you, keep on exploring yourself.


  2. I love you too, baby! Deci, efectiv, am ajuns in punctul in care m-am saturat sa-mi fie frica... Inca o simt, dar ma irita deja, so yeah fuck it! Iar tu, bucura-te de romante! Mai avem nevoie din cand in cand si de ele... :-*


Trimiteți un comentariu

YO, DROP THE VERSE!