Have a cherry and be merry!
In seara asta, am facut un experiment. Mi-am eliberat putin mintea, dupa care am lasat-o sa se umple din nou cu ganduri, insa fara sa le mai controlez. Am lasat pixul in voie, sa vad ce iese... Rezultatul:

Almond Blossom - Van Gogh" 1, 2, 3... START!

Teama... Dar se diminueaza... E inca prezenta... Trebuie s-o combat!

Iubire... multa iubire... Am nevoie de ea ca de aer.

Ma simt usurata... Nu trebuie sa ma grabesc atunci cand imi astern gandurile pe hartie (caci da, le scriu, nu le tastez).

Revin, ma simt usurata... Am facut cateva lucruri marete, implinitoare (daca exista cuvantul asta)... Si o sa continui, daca mi se permite... Iara teama... Noroc ca vine si trece, nu e permanenta.

Blank... Oops!

Am intors pagina. Ce relevant a parut acest simplu gest pentru perioada in care ma aflu.

Ce bine daca visele pe care le visam noaptea s-ar implini... Dar sunt niste himere, sunt constienta de asta. Still, get the fuck out of my house! (Prietenii stiu de ce :D).

Iara blank...

Imi place mult sa scriu. Sunt curioasa daca la sfarsitul acestui exercitiu mental o sa fie vreo logica in ceea ce spun si gandesc.

As vrea sa fiu invizibila (cred ca multi nutrim aceasta dorinta ascunsa). Sa ma vad pe mine din exterior... Oare mi-ar placea de mine? Inclin sa cred ca da, desi scepticismul e mare... E important sa-ti placa de tine! E important sa te iubesti si sa nu te lasi calcat in picioare. Iarasi ma cuprinde teama cand ma gandesc la aceasta perspectiva de a fi batjocorit si umilit. Deoarece, cu sau fara voia ta, se poate intampla... Dar nu trebuie sa permiti acest lucru, oricat e de greu... Tentatia e mare, stiu! But hang on! (cum spunea R.E.M.). Si totusi, sunt mandra de mine, caci desi am fost ranita si curatata de carne pana la os, iar peste plaga mi s-a turnat sare, am refuzat sa pic, am refuzat sa uit de mine si s-o iau razna. Pentru ca sunt o supravietuitoare, am un simt al auto-conservarii foarte bine dezvoltat si asta este intotdeauna un lucru bun (spunea Carmen).

Ce aluneca pixul... Hmmm... E interesant exercitiul. Cred ca am sa-l mai fac! De multe ori, m-am gandit la asta... E un reality check bun! Dar, acum ma voi opri, caci asa simt... Si e bine sa faci ce simti! :D

STOP".

Etichete: | edit post
Reacții: 
3 Responses
  1. Mona Says:

    exerciţiu bun într-adevăr! :)
    însă eu cred că ai avut şi inspiraţie, ilustrată de tabloul meu favorit: almond blossom 1980, vincent van gogh. absolut superb... :)

    am intrat pe blogul tău şi acesta a fost primul lucru care m-a "lovit". oricum, un lucru bun, m-ai câştigat de cititoare. prima impresie contează.


  2. Sa stii ca am ales tabloul dupa ce am compus post-ul... Mi s-a parut cea mai buna optiune pentru mesajul pe care vroiam sa-l transmit! Si-n plus, I love Van Gogh! Mai vino pe-aici si o sa vezi in continuare picturile lui divine incorporate in aiurelile mele! :)


  3. Mona Says:

    acum am vazut ca sunt dislexica....la cifre. am vrut sa scriu 1890 :P
    te mai vizitez, nu-ti fie teama :)


Trimiteți un comentariu

YO, DROP THE VERSE!