Have a cherry and be merry!
... ai dat de dracu'!

Am vazut acum multi ani un documentar pe Discovery si a fost o chestie care mi-a ramas in minte: cica organismul uman functioneaza dupa un mecanism absolut perfect, dar sunt factori care il influenteaza bla, blaaa... N-am retinut ce-a urmat dupa! M-a deranjat cuvantul "perfect", insa... Cum adica perfect? Exista asa ceva? Sunt oameni care nu au niciun defect, care sunt sanatosi tun, vorba vorbei din popor? Eu nu cred... De fapt, eu sunt convinsa ca suntem la mila organismului uman pe care-l primim drept mostenire genetica atunci cand scoatem primul oracait, asa in semn de bun venit pe lume... OK, avem medicamente, avem doctori, facem operatii, avem vointa si ambitie, dar totul pana la un punct... Este departe de "perfect", daca ma intrebati pe mine! Poate ar fi trebuit sa-mi amintesc ce ziceau oamenii aia de la Discovery in continuare... Poate era asa... In pura teorie... Sau poate se refereau la functiile organismului si la complexitatea lui...

Mi se trage de la ceva chestia asta... Sa spunem ca nu am fost tocmai ocolita de neplaceri medicale, copila fiind, ba chiar am cunoscut imperfectiunea corpului din dotare destul de des. Slava Cerului, fara tragedii insurmontabile! Drept urmare, sunt terifiata de tot ce inseamna durere fizica, medic, spitale, tratamente, interventii & co. Bine, intr-o tara ca Romania in care sistemul e asa cum il stim cu totii, nu ai cum sa fii altfel decat terifiat, ingrozit, socat, lesinat de frica.

Am fost bolnavioara zilele astea... Nu mai fusesem de ceva vreme... M-a luat brusc si am trecut printr-o serie de stari, niste minunatii... De data aceasta, insa, there was a catch: cred ca am provocat singura toata tarasenia, in sensul ca mi-am permis sa fiu vulnerabila si mi-am lasat organismul sa cedeze. Cred ca am vrut sa simt durere fizica in locul celei psihice, in locul tensiunii acumulate, in locul frustrarilor... Iar reactia nu a intarziat sa apara!

Dar, asta nu-i nimic... Chiar nu e! Avem o cunostinta de familie care a aflat ca are doua tumori la ficat. Il asteapta citostaticele... Unde dracu e perfectiunea? In fine, e om in varsta... Asa de tare ma socheaza ce se intampla cu organismul uman atunci cand imbatraneste... Asa de rau imi face atunci cand aud de copii sau tineri cu boli incurabile... Printre putinele momente in care mi se taie respiratia pret de cateva secunde, la propriu... Nici nu vreau sa ma gandesc!

Sanatate, dragii mei, multa sanatate!

Etichete: | edit post
Reacții: 
1 Response
  1. Escu Says:

    de cele mai multe ori psihicul nu mai face fata si trebuie sa se "elibereze". atunci apeleaza la "fizic"... e doar o chestiune de moment ce functioneaza din cand in cand... problemele psihice netratate ne sapa fizicul.


Trimiteți un comentariu

YO, DROP THE VERSE!