Have a cherry and be merry!
M-am intins ca sa zac. Se aude un piuit. Ma intreb daca este real sau daca mintea mea si-a pierdut luciditatea. Ascult ceasul si numar secundele. 1, 2, 3, 4. Nu pot sa tin pasul, asa ca ma dau batuta. Afara, un sofer ambaleaza masina. Sunt curioasa daca i-a iesit parcarea. Ma bufneste rasul, dar ma stapanesc, de parca mi-ar fi rusine. Ce ganduri inutile am si eu cateodata! Se face liniste brusc si aud cum trosneste ceva. Ca de fiecare data, ma intreb de ce naiba trosnesc lucrurile in casa. Apoi, ma opresc. Din gandit, din ras, din ascultat. Un ciocan nevazut imi sfredeleste creierii obositi, lasandu-ma fara respiratie. Imi ard tamplele, mi se usuca buzele. As da orice pentru o gura de apa rece de izvor. Ma foiesc toata. Imi afund capul in perna, dar apasarea imi provoaca durere. Lipsita de vlaga si de suflu, incerc sa ma ridic. Ma cuprinde ameteala. Ma simt extenuata si-mi constientizez neputinta. Vorbesc cu mine si-mi spun ca ar trebui sa lupt cu starea asta, insa adorm asa cu ea in minte...

Este luni dimineata, de departe cea mai nemiloasa zi din saptamana. Sunt la birou si deja mi-am pus capul in palme. Trebuie sa fac planul de actiune pentru urmatoarele ore. Deschid agenda si o rasfoiesc meticuloasa in cautarea sarcinilor ramase neterminate. Le asez frumos pe o coala de hartie in ordinea importantei si continui cu numerotarea. Lista incepe sa se mareasca si, odata cu ea, se instaleaza confuzia. Incerc sa le prioritizez rapid, dar locurile din clasament sec schimba spontan, numai ca sa-mi faca mie in ciuda. Imi dau seama ca nu ajung nicaieri asa si ma opresc o clipa, staruind cu privirea asupra unui punct imaginar de pe perete. Golul asta ma relaxeaza, dar, din pacate, pentru scurt timp. O mie de ganduri imi inunda materia, de parca ar fi o teava uzata care n-a mai rezistat presiunii, rabufnind cu un zgomot asurzitor. Si zboara in toate directiile, iar eu... Eu cum sa le impiedic? Nu stiu si ele ca sunt la birou si ca nu ar trebui sa-mi faca una ca asta tocmai acum? Ma uit la colegii mei si-i vad concentrati. Poate ar fi mai usor sa-i imit, pur si simplu. Ma duc sa-mi dau cu apa rece pe fata. As fi vrut sa fie de la izvor...

E cald si bine. Visez ca sunt pe un deal si stau tolanita in iarba, iar razele soarelui imi dezmiarda trupul. Ma trezesc buimaca. Un burghiu se apropie amenintator de urechea mea. Ma uit speriata in toate partile, dar nu vad nimic. Burghiul nu ma cunoaste si nu vrea sa-mi faca rau. E doar un vecin care se chinuie sa-i vina de hac unui perete cu ajutorul lui. Ce usurare ca nu sunt eu cea vizata! Si totusi, huruiala lui mi-a rapit somnul, mi-a curmat visul. Ma uit la ceas. E de-abia ora 8, duminica. Saracul vecin! A patit el ceva. Sau e doar tampit. Acum l-a apucat?!? Imi vine sa urlu, insa imi potolesc pornirea. Oricum , nu m-ar auzi nimeni. Caut solutii. Sa-i bat in calorifer? Sa dau drumul la combina? Ma rezum la a-mi baga capul sub cele doua perne care ma insotesc constiincioase in fiecare noapte si trag plapuma peste ele. Ca sa fie treaba, treaba! Inca mai aud burghiul, dar in surdina. Imi vine o idee! Poate ajung sa-l ignor complet, daca ma concentrez foarte tare la alte lucruri, cum ar fi plecarea mea din tara. Cred ca burghiul este in capul meu, nu la ureche...

Etichete: | edit post
Reacții: 
0 Responses

Trimiteți un comentariu

YO, DROP THE VERSE!