Tocmai m-am indulcit cu cateva lingurite de gem de visine (nu dulceata si nu cirese, de data aceasta)... Ma uit in jurul meu... Am pus o perdea noua, transparenta si rosie ca focul, care parca da camerei un aer mai misterios, dar si mai luminos. Corpul mi se incovoaie de frig... Nu inteleg de ce este asa de frig! A trebuit sa ma ghemui intr-o patura pufoasa, ca sa atenuez senzatia.

Could I be good enough?
If the going got worse and the worse got rough,
The days became endless and harder than tough
I'd be good enough!
Better than best would be simply to be good enough
If everything I give doesn't seem like a lot,
If it's all that I got
Baby, tell me that could be good enough?





The nice lyrics here!

Mie imi place emisiunea... E adevarat, nu o urmaresc vineri de vineri cu sufletul "in gura", dar atunci cand prind secvente, privirea mea se delecteaza... Cred ca este misto asocierea vedeta - om de rand si evolutia lor ca pereche, lupta comuna pentru un vis, un bine, o lumina si faptul ca totul ia viata prin dans. Caci, asa este, daca pui pasiune, dansul te face sa simti ca traiesti!

Am observat un lucru, insa... Toti concurentii de pana acum - si ma refer aici la cei obisnuiti, nu la renumitele gratii autohtone - sunt persoane care arata foarte bine, au o silueta de invidiat si chipuri frumoase, sunt tinere si in putere. Inteleg rationamentul pana la un anumit punct: daca ar aparea domni si doamne trecute de-o varsta sau "cu greutate", nu ne-am mai uita la "Dansez pentru tine", ci la "Cascadorii rasului" (cu toata stima!). Ah,  si inca ceva, nu stiu de ce (!), dar sunt foarte multe moldovence (!)...

In fine, ideea este urmatoarea: mi se pare mie sau asta miroase a strategie de marketing?? Da-o incolo de treaba, sunt atatia oameni nevoiasi in tara asta, care sunt in stare sa danseze si sunt convinsa ca participa la preselectie... De ce sunt alesi NUMAI cei frumosi? Este un pic cam nedrept, daca ma intrebati pe mine... Trecand peste melo-dramatismul din platou, sper macar ca show-ul sa fie pe bune, adica sa nu fie masluite voturile telespectatorilor din exces de vedetism...

Consider un singur lucru absolut GE - NI - AL: costumatia! Imi musc buzele de fiecare data cand o vad pe Iulia imbracata in nu stiu ce rochita extravaganta, cu o coafura impecabila... Beautiful!

Eram la Ever Green alaltaieri, ultimii clienti tocmai plecasera, noaptea isi intrase in drepturi de ceva vreme si ne tragea usor la somn. La radio, muzica din anii '80 (my favorite)... La un moment dat, aud acorduri pe care le recunosc instant si incep sa cant... Glenn Medeiros!

In timp ce fredonam de zor, m-a lovit un lucru in moalele capului! De ce nu se mai face astfel de muzica in zilele noastre? Acum, reteta succesului este simpla: iei una bucata blonda sau bruneta (aparent) focoasa, care (aparent) stie sa cante binisor, un DJ cu nume "shukar", scule performante, faci o rima asa ca pentru copii si iese o "housareala" ce rupe gura targului, sta 5 saptamani prin topuri, dupa care se pierde in negura timpului pentru ca e randul altuia la portia de faima.

Unde sunt, frate, cantaretii de altadata? Cei care construiau povesti nemuritoare cu strunele lor... Cei care isi puneau sufletul pe portativ... Cred ca, odata cu invazia tehnologiei, s-au evaporat si sentimentele. Au disparut caldura, inocenta, candoarea dintr-o imbratisare, focul dintr-un sarut si pasiunea pentru lucrurile simple. Pure love is gone! (Chestia asta devine un lait-motiv al blogului meu, vad...).

Noroc ca mai sunt inca oameni care n-au uitat acele piese, pe care ei insisi le-au transformat in ceea ce numim atat de frumos "evergreen music". Si stiti ce? Am convingerea ca asa vor ramane, ca se vor auzi peste ani si ani, chiar daca lumea as we know it se va schimba...

Pietonii sunt niste OI!

Unii dintre ei, cel putin... Majoritatea, de fapt! :D

Sa-l luam, de exemplu, pe Gigel, pietonul-alpha.... Lui Gigel ii place sa mearga pe mijlocul strazii, nu se sinchiseste sa-si intoarca mutra atunci cand aude bazait de motor sau cand vede lumina farurilor. De asemenea, ii vine greu sa grabeasca pasul... La nastere, mama lui Gigel i-a daruit acestuia strada si el este stapan! Reactioneaza de-abia la claxon sau atunci cand este nevoit sa faca fandari pentru a evita intalnirea cu bara masinii... Bineinteles, este un lucru care-l oripileaza fiindca toate i se cuvin, in calitate de stapan si-si exercita dreptul de a-l "blagoslovi" pe sofer.

Gigel pare a fi daltonist. La culoarea verde a semaforului, este intr-o asteptare tampa, iar cand se face rosu, decizia este luata si traversarea efectuata. Conteaza ca soferul se grabeste? Conteaza ca pune frana si risca o frumusete de "efect de domino"? Ati ghicit! Nu! Atunci cand nu este nicio culoare care sa-l incomodeze, ce face? Pai cum? Nu stiti?! Se ia la intrecere cu zebra... I se pare foooarte amuzant!

Si ar mai fi o situatie (preferata mea)... Gigel este o persoana importanta, un V.I.P., un "div" (da, masculinul de la "diva") si are treburi intr-o locatie foarte aglomerata, sa spunem in Piata Obor... Contrar aparentelor, pe-acolo ar trebui sa mearga masinile in regim normal. Exista o strada, cu semne de circulatie si o parcare... Cum procedeaza Gigel? Joaca "Tara, tara vrem ostasi" alaturi de celelalte oi impotriva soferilor, evident... Iar acestia trebuie sa inteleaga preocuparea lui Gigel, precum si faptul ca el este acolo cu un scop! Care-i ala, conteaza mai putin...

Io le spun asa Gigeilor din tarisoara asta: LA STANA CU VOI!!!! Invatati cateva reguli minime si-apoi puteti sa va reintoarceti pe strada!

Da, stiu ca exista si reversul, adica soferi care nu reduc viteza la trecerea de pietoni sau care sunt la fel de daltonisti ca Gigel, insa daca ne-am vedea toti de treburile noastre, ce bine ar fi... Admit ca pe zebra si pe trotuar pietonii chiar sunt stapani, dar strada e pentru masini... Sunt constienta ca uneori nu se poate circula decat pe-acolo din cauza nametilor, gunoaielor, nesimititilor care parcheaza "pe dos", dar daca se intampla asa, nu ar strica putina atentie si graba... Ne place sa mergem in dorul lelii si putin ne pasa de ce se petrece in jurul nostru!

Si eu sunt pieton, insa unul responsabil. Gigel is not my middle name! Atunci cand ne intalnim pe strada, don't make me call you like that!

Am descoperit aceasta melodie gratie Florinei... A propos, ma cherie, canti divin! :)

Sper sa am ocazia sa postez pe blog si versiunea ta...



Versurile sunt misto (pentru cei care stiti franceza)... Les voilà!

Sa vezi partea plina a paharului... Sa extragi din situatii care nu te avantajeaza sau care-ti produc neplaceri lucrurile pozitive, beneficiile... Sa retii si sa pretuiesti momentele in care un om ti-a facut bine, nu doar pe acelea in care a provocat mult rau...

In fiecare zi, ma lupt cu mine si cu demonii mei sa accept aceste ganduri si sa le materializez in sentimente mai bune. Ma intreb, insa, de ce-mi vine asa de greu? Poate pentru ca am avut porniri negativiste de cand ma stiu? Poate pentru ca Raul este mai puternic si lasa urme adanci atunci cand intra cu bocancii in sufletul meu? Sau pentru ca, oricat de mult Bine ar fi in viata mea, simt in mod constant nevoia de auto-depasire?

Nu stiu cum sa procedez sa nu mai cad in capcana asta. Nu gasesc nici cauza, nici explicatia, nici solutia. Totusi, in timp si pe masura ce viata isi face de cap cu mine, imi dau seama ca am tras ceva invataminte din experientele trecute. Si asta este, prin definitie, un lucru bun! :)

Mai nasol este cu oamenii... M-ai calcat pe coada, I will remember you! Uneori, as vrea sa pot sterge cu buretele, dar nu prea imi iese. Si nici nu ma invat minte!

So, W T F ?!?

Azi am chef sa fiu bitchy... Am chef sa fiu egoista si sa nu ma gandesc la nimeni altcineva, in afara de mine si de... Grasu. Azi sunt furioasa si-mi vine sa crap capul multor oameni! Dar, ceva bun o sa iasa din furia asta eventually... Nu-mi pasa de problemele altora, imi pasa de ale mele... Este doar o faza, o sa-mi treaca! Nu vreau sa ascult pe nimeni, m-am saturat sa ascult... Mi-e sila de viata, de oameni, de ce fac ei... N-o sa ma tina mult!

Cateodata, este misto sa-ti eliberezi sentimentele negative... intr-un mod negativ! Atat!
Hai pa, cum bine zice Badea... Do not call or write! N-am nevoie!

"Orasul e un monstru. A pus intre om si pamant asfalt si beton. De unde sa-si ia omul sentimentele? Sentimentele vin din pamant, ca toate sevele vitale. In oras seaca, se farama, se prefac in pulbere, ramane numai creierul infierbantat de lupta pentru existenta, creierul care nu este capabil sa gandeasca, ci numai sa combine! Sa planuiasca tot felul de masinatiuni. Mai repede, mai mult, mai abil. Omul nu se mai vede pe sine, nu mai vede lumea. Priveste aceste case. Ele acopera orizontul. Ne inconjoara din toate partile... Raman numai niste deschizaturi mici, ca niste tuneluri prin care putem iesi din interiorul acestui monstru. Cateva sosele, cateva linii de cale ferata." (Tadeusz Dołęga-Mostowicz)

I love music!!! Este unul dintre acele lucruri fara de care nu pot sa traiesc, spun cu mana pe inima, ca tot treceam printr-o dispozitie de interogari existentiale in urma cu cateva zile... Nah ca stiu macar un raspuns!

Am o cultura muzicala foarte bogata, care a inceput sa se contureze cand eram copila si ascultam radioul, UNIPLUS mai precis... Traiasca mami pentru asta! Stiu sa fredonez pe de rost cel putin 1.000 de refrenuri, sunt piese care ma ung pe suflet si le pot reda noaptea-n somn, de la inceput pana la sfarsit fara sa gresesc un cuvintel... Yes, I am your Cover Girl! Fratilor, nu ma simt bine daca nu cant atunci cand ascult o melodie care-mi place foarte mult. Nu am voce asa cum mi-as fi dorit, dar daca as fi avut... Doamne, daca as fi avut voce...

Music completes me! Sunt versuri in care imi ascund cele mai ciudate ganduri, cele mai puternice emotii, in care ma regasesc cu cea mai mare usurinta... Ma intristez, urlu ca apucata, rad ca nebuna, plang cu lacrimi de crocodil, incremenesc, sunt fericita... Si toate, in ritmul muzicii!

Nu am prejudecati legate de gen, artist sau perioada. Ascult orice, atata timp cat imi gadila timpanul in mod placut si imi transmite ceva special! Ma irita discutia despre muzica comerciala si cea ne-comerciala. Nu exista asa ceva!

Daca iti place o melodie, learn it, love it, live it!