Have a cherry and be merry!
Cine a stat de vorba cu mine in ultimele 2 saptamani stie ca mi s-a pus pata pe Roxette... Ei, am descoperit ieri o melodie de-a lor compusa in 1992... Nu-mi vine sa cred ca au trecut atatia ani si eu de-abia acum aflu de ea... Well, I guess everything happens for a reason!

Deci, imi rupe sufletul in 7 si mi-l arunca in prapastie... Care se pricepe sa citeasca printre randuri, felicitarile mele!

Cantecul suna cam asa:



Iar versurile sunt... Oh, Doamne!

You build it up and teared it down,
There's no reason to follow you.
You left the song without a sound,
You left the story I made for you.
Softly angels bow and cry
In the stillness of the night.

Never is a long time, goodbye.
No answers for the asking.
It's a long time, goodbye.
No mercy for the aching.
It's a long time,
Oh, I see no light on the forsaken.
Never is a long time, goodbye.
Let's spend the night
When this dream has come to an end.

Sometimes you laugh,
Sometimes you cry,
And yes, I've cried over you.
You left me blind in paradise.
You left me hungering for the touch of you.
Snow white angels run and hide
In the blackness of the night.

Etichete: 5 comentarii | | edit post
Reacţii: 
Have a cherry and be merry!
The beautiful Van Gogh... Gasiti chiar aici pictura saptamanii!

100
Have a cherry and be merry!
I love bloggingBack. Ei, stiu ca toata lumea asteapta sa povestesc cum a fost in vacanta, dar uite ca s-a nimerit altfel. Acesta este postul cu numarul 100 si m-am gandit sa-l insemn in catastif asa cum se cuvine. Nu este o cifra impresionanta, dar pentru mine e important... Blogul asta mi-a condimentat putin orele de plictis. Am inceput sa-mi astern gandurile aici in primul rand pentru ca imi place sa scriu. Apoi, a intervenit curiozitatea, intriga si i-am prins gustul rapid. Nu e ca si cum ai scrie intr-un jurnal... E altfel, e misto! Nu-mi vin acum cuvintele potrivite pentru a descrie intocmai sentimentul. Pur si simplu, misto!

Am recitit primul post, cel in care argumentam constiincioasa de ce am pornit blogul... Cred ca pana acum am respectat lucrurile insiruite cu emotie intr-o dimineata relaxanta de decembrie si ma bucur... Ma bucur ca am cititori fideli si ca prietenii mei dragi se numara printre ei. Ma simt bine cand cineva comenteaza, chiar daca uneori sunt si pareri contradictorii. Imi tresare inima cand vad ca am si vizitatori noi, care nu ma cunosc, dar au aflat de mine somehow. Nu scriu pentru faima in blogosfera, vreau doar sa captez in spatiul virtual ce-mi rasare in minte asa mai pregnant, fara menajamente. Si de ce am ales spatiul virtual? Pentru ca acolo ma regasesc cel mai des...

Rasfoiesc multe alte bloguri si mi se pare ca unii au chestii mai interesante de spus sau poate maniera in care o spun este mai speciala. Pana la urma, fiecare cu ce-l doare... Le multumesc, insa, celor care m-au incurajat, dar si celor carcotasi, care m-au ajutat cu critici constructive. Sunt deschisa oricarui subiect. Pe bune! Chiar sunt in cautare de provocari... Sper sa fiti si voi! Stiu ca va place dulceata de cirese amare! :D

Etichete: 5 comentarii | | edit post
Reacţii: