Have a cherry and be merry!
E sambata seara si sunt singura, fara vreo perspectiva de a iesi pe undeva. In mod normal, m-ar fi oripilat ideea, dar azi nu. Azi ma simt bine in ipostaza asta si nu as vrea sa fiu in alta parte. Caut sa descarc un film din ala siropos, Sweet November gen, ca sa-mi umplu, totusi, timpul cu ceva si m-am gandit sa arunc cateva cuvinte si aici, in coltisorul meu de Internet. Si-asa, n-am mai dat primprejur de ceva vreme...

Privesc in stanga si-n dreapta mea, fac o pirueta si ma studiez din cap pana-n picioare... Am un sentiment ciudat... Ma uit apoi la ceilalti... Parca sunt oita neagra, ratacita de turma, care s-ar intoarce in sanul ei si nu prea, desi drumul spre casa nu e nici lung, nici intortocheat si, mai mult decat atat, pare familiar... Ma incearca o luciditate tampita, care ma ajuta sa ma detasez un pic. Mi-am dat seama ca eu am o problema cu conformismul... Nu radeti ca e treaba serioasa! Am observat ca am un comportament straniu atunci cand vad ca un lucru este imbratisat cu fervoare de catre un grup mai mare de oameni... Sa-i numim "majoritate". Ba chiar tind sa reactionez violent, nu in exterior, ci ma revolt in sinea mea cu zgomote si trasnete... Da, fac pe Bibo Contra, pe sistemul: "Ah da, va place asta? Mie nu si este o porcarie!". Alteori, pur si simplu refuz sa vad despre ce este vorba, tocmai pentru ca sunt atatia care parlamenteaza pe tema respectiva... Si ma gandesc ca poate gresesc, poate ratez chestii misto si nu ma bucur de ele atunci cand sunt in floarea vietii...

De exemplu, sa va povestesc cum m-am apucat eu de Facebook... Eram intr-un mediu in care numai despre asta auzeam... Ah da?! Feisbuc, Twitter?! Imi fac cont cand o zbura purcelu'! Si am rezistat o buna perioada, pana cand am dat de greu... Era duminica, aveam un proiect care-mi scosese peri albi si trebuia sa schimbam urgent design-ul unei brosuri... Il sun pe colegul meu care lucrase la ea si avea telefonul inchis... O data, de 2 ori, de 9 ori... Nimic! Il caut pe mess... Nimic! Incerc sa gasesc solutii alternative... Ghinion! Pana la urma, abordez un alt coleg si-l intreb daca stie ceva de Bogdan... Paaai, era pe Feisbuc acum jumatate de ora. Ah da?! Da-i si fa cont, da-l naibii de conformism... In disperare de cauza, ii cer prietenia lui Bogdan si astept... Astept... Peste 10 minute (lungi), Bogdan te-a confirmat ca prieten pe Feisbuc... Weeee!!! Dupa patania asta, a inceput lumea sa ma tot adauge. Apoi, n-a mai fost decat un pas pana la primul status: "Enjoy the silence..."! Cam ironic... Si uite-ma acum ca am ajuns dependenta!

Cu toate acestea, sunt si situatii in care merg frumos cu turma si nu ma abat sub nicio forma... I'm going with the flow (ce-mi place expresia asta in engleza!) and I'm lovin' it... Dar n-o fac la modul "Pai cum?! Eu sa fiu mai prejos?!", ci pentru ca asa simt... In plus, in momentul acela, nu vreau sa pornesc nicio revolutie, nu ma lovesc prejudecatile, totul mi se pare cat se poate de normal... Si totusi, nu e OK sa fiu o data hais si alta data cea... Cred ca sunt defecta! Si cand ma gandesc ca am atins culmea conformismului... Long live the boybands! Yep, stiti la cine ma refer... Da' n-am nicio remuscare! Asta imi place la mine! Daca tot o fac lata, macar sa fiu impacata cu mine... Cu restul lumii am eu o problema! :P

Hai ca mi s-a descarcat filmul... Nu va conformati, fratilor, ca asa incepe sfarsitul! :)

Etichete: | edit post
Reacții: 
0 Responses

Trimiteți un comentariu

YO, DROP THE VERSE!