Have a cherry and be merry!
Sau cu alte cuvinte, ce anume suntem dispusi sa acceptam in numele iubirii si care sunt compromisurile pe care nu vrem sa le facem pentru our significant other nici in ruptul capului?

Eu cred ca am gasit raspunsul la intrebarea asta... Cred... Nu stiu voi... Poate vreti sa-l impartasiti...

Mi-a rasarit in minte de ceva timp gandul asta... De mica, mi-a fost insuflata ideea conform careia iubirea este mai presus de toate si ea invinge toate slabiciunile de pe pamant... In filme, in versurile cantecelor de dor si jale, prin romanele de amor, e omniprezenta the power of love... Bine, pentru generatia actuala, vorbim despre the power of sex (on fire, desigur!), dar aceasta este o alta poveste...

Constat ca inca se mai fac sacrificii si compromisuri MARI pentru iubire... Si se vor mai face de-acum inainte... Dar cand spui stop si de ce? Atunci cand iti este lezat respectul de sine... Atunci cand iti este zguduita demnitatea din temelii... Atunci cand simti umilinta prin toti porii... Atunci cand persoana iubita iti provoaca mai multa suferinta decat zambete de fericire... Atunci cand nu esti implinit...

Fiecare dintre noi are o limita de toleranta... Acceptam pana la un punct... Si ce ne determina sa trecem peste lacrimi si frustrari, peste existenta unei alte femei sau a unui barbat curtenitor, peste insatisfactii personale care se transforma in monstri, peste minciuni sfruntate? Pentru ca unii trec cu vederea aceste lucruri... In numele iubirii... Si-o pun mai presus de orice... Oare acolo ii este locul?



Am sustinut intotdeauna ca dragostea nu e suficienta... Este nevoie de chimie si de fizica (poate cuantica!), la care adaugam un pic de poezie si o doza maaaare de pasiune... Dar, pe de alta parte, daca nu exista respect reciproc, tot degeaba!

Problema este ca povestile de dragoste nu au mereu un final fericit... Si sunt putini aceia care se potrivesc cu adevarat... Cum poti sa iubesti un om care ajunge sa-ti faca rau? Doar te-ai indragostit de ce are mai bun omul respectiv sau pentru ca te face sa te simti bine... Right? Se pare ca, uneori, iubirea sfideaza logica... Am trecut si eu granita asta si e posibil s-o mai trec... Orice-ar fi, macar s-o fac frumos... Tineti pumnii sa-mi iasa!

Iar voi? Voi spuneti-mi ce puneti mai presus de iubire...

Etichete: | edit post
Reacții: 
7 Responses
  1. Laura Says:

    Mai presus de iubirea mea pentru el va fi iubirea mea pentru mine! Intotdeauna am sustiunt ca daca nu sunt capabila sa ma iubesc pe mine, cu imperfectiunile mele, cu nazurile mele, cu ocolisurile, scarpinarile in cap si visele mele, nu voi fi capabila sa-l iubesc pe el cu imperfectiunile lui si nazurile lui. Problema este in felul urmator: cand iubim pe altul, uitam de noi! Probabil e normal, sau chimic sau fizic, naiba stie! Dar in momentul in care am uitat de mine, de ceea ce ma face pe mine fericita, de ceea ce vreau eu de la relatie si de gradul tolerantei, am inceput, chiar atunci, sa-mi pierd iubirea si pentru el,deoarece am uitat pentru ce naiba il iubesc de fapt! Stiu suna intortocheat si narcisit dar daca m-as pierde pe mine, nu l-as mai recunoaste nici pe el!


  2. Daniela Says:

    Eu cred cu tarie in asta: https://fbcdn-sphotos-a.akamaihd.net/hphotos-ak-snc6/284789_1483676988165_1721097985_739153_175782_n.jpg

    So, daca se ajunge la lezarea respectului de sine, la suferinta...atunci inseamna ca undeva pe parcurs s-a pierdut iubirea. Asa ca drumul este deschis pentru una noua, poate catre cea de pastrat pentru totdeauna.

    Asa ca mai presus de iubire este iubirea adevarata. Zic eu. :)


  3. @ Laura: Nu e intortocheat si narcisist... E logic... Nu trebuie sa ne pierdem pe noi intr-o relatie, de dragul celuilalt... Este o greseala majora si multi o comit... Inclusiv eu... Dar asa invatam!

    @ Dani: Frumos spus, draga mea draga... Si ca sa intelegi ca m-am emotionat, pun poza printre randurile scrise de mine...


  4. Laura Says:

    Mai Ciresica mea mai, toti o comitem, nu e nimeni fara de pacat si fara de prihana. Stii si tu, sa arunce ala piatra!:)) Problema e cand persistam in greseala si in incapatanarea de a face mereu acelasi si acelasi drum. Ca gresim o data, de doua, de trei ori, hai, mai merge, dar asa la infinit, cred ca ceva este wrong cu noi, in interiorul nostru! De cate ori mi-am dorit sa nu mai fiu la fel cum am fost, de atatea ori am ajuns sa fiu exact sau poate chiar mai rau decat fusesem!


  5. 4theYoungOne Says:

    Cine spune ca logica are vreo legatura cu dragostea? Mama mea spunea: "Dragostea are ratiuni pe care ratiunea nu le are". Eu am incetat sa mai scormonesc sa aflu... de ce? Ei bine, ma multumeste raspunsul: "Pai de aia". Nu incercati sa vedeti prin ochii mintii si ratiunii ce face dragostea din om.. va spun. Nu aveti nicio sansa sa procesati rational ce spune inima :)


  6. @ Ramo, cea tanara si nelinistita: Nici nu ma asteptam sa zici altceva... Si ai dreptate, da' numai intr-o oarecare masura... Mai bine vorbim despre asta la o limonada cu menta! :)



Trimiteți un comentariu

YO, DROP THE VERSE!