Have a cherry and be merry!
Era dimineata. Duminica, Mai, 28. S-a trezit buimaca, desi soarele fusese bland cu ea. S-a ridicat, dar un puseu de slabiciune a tintuit-o pe loc. Si-a dus mana la tampla... Frigea toata. Ciudat, caci pe dinauntru se simtea goala, iar golul este intotdeauna rece.

A incercat sa se adune si a reusit sa ajunga in bucatarie cu pasi inceti. Mama avusese grija si de aceasta data de ea. O aroma imbietoare de cafea i-a gadilat imediat simturile si, pret de o secunda, a schitat un zambet de copila ingenua. Ce bine era acasa! Cu gesturi mecanice, si-a turnat licoarea magica in cana ei favorita si s-a tolanit in fotoliul de pe terasa. Obosise deja... A sorbit o inghititura, dar parca gustul nu mai era acelasi. Ce pacat, isi spunea in sinea ei, complet deznadajduita. Apoi, a tras aer in piept si a simtit mirosul diminetii. Zorii zilei au mereu un iz aparte, de nou. Un nou inceput... S-a lasat in voia ciripitului unei vrabiute, dar privirea i-a alunecat spre calendarul de pe perete. Mai, 28. A facut un calcul rapid in minte si si-a dat seama ca trecusera 6 luni si 8 zile. 6 luni si 8 zile de cand el nu mai era... Si-a indesat chipul firav in palme si a lasat lacrimile sa-i inunde ochii. N-o vedea nimeni. Putea chiar sa scanceasca ca un prunc. N-o auzea nimeni.

A stat asa o ora. Cine zice ca timpul se scurge necontenit, se inseala amarnic. Acele minute i s-au parut o vesnicie si ceasul s-a oprit. Pentru ea... Apoi, intr-un moment de luciditate, s-a decis brusc sa-si curme amarul si sa iasa la plimbare. A aruncat cativa stropi de apa rece pe fata, ca sa se imbujoreze putin, si-a tras jeansii pe ea si a iesit pe usa val-vartej de parca o chema cineva insistent. Nu stia...

A iesit in strada, fara a avea o directie anume, insa pasii au purtat-o instinctiv spre parcul cu magnolii. Nu mai fusese acolo de 6 luni si 8 zile... Cand  a realizat acest lucru, a cuprins-o frica. A dat sa se intoarca, dar ceva mai puternic decat ea a convins-o sa inainteze. Se uita fix la un loc. Locul lor, banca lor... Si vedea prin el... Incet-incet, figura lui s-a concretizat in fata ei. I-a zarit ochii albastri, care staruiau sa-i gaseasca buzele.

S-a apropiat cu grija si i-a spus aspru:
- Ce cauti aici?
- Am venit pentru ca... Te-am ales pe tine!
A ramas muta de uimire.
- Am venit pentru ca te vreau cu totul langa mine. Si nu mai plec... Vreau sa-ti prind magnolii in parul carunt.

Si timpul a stat... Pentru ei...

Etichete: | edit post
Reacții: 
2 Responses
  1. foarte frumos scrii ,felicitari!


  2. Multumesc frumos, draga Masaj Erotic Brasov! :)


Trimiteți un comentariu

YO, DROP THE VERSE!