M-a certat
Mona ca nu scriu pe blog... Ma cert si eu singura ca nu scriu pe blog... Problema este ca am avut chestii de facut, unele placute, altele mai putin placute...
Asadar, mi-am adunat fortele, mi-am facut loc in program si am copt o postare noua, care incepe asa:
Am fost la bulgari. Ne-am suit in masina hotarati, am ochit pe harta de la GPS traseul spre Veliko Tarnovo si dusi am fost... Pentru cine nu cunoaste, aceasta este o statiune montana, cu feel si look medieval, unde se aduna lumea buna a Bulgariei. Nu degeaba! Orasul iti ofera multe: aer curat, oameni zambareti si primitori, mancare excelenta, atractii turistice, cladiri vechi si impozante, animatie, veselie, relaxare, chiar si shopping... Mi-a ramas gandul la niste pantofiori... Mai, mai ca as supune-o pe Bibi la un drum pana acolo...
Am petrecut o mare parte a zilei vizitand cetatea medievala Tsarevets... Ne-am luat portia de istorie intr-un mare fel! Orasul este divin vazut de sus... Pe de alta parte, in biserica de-acolo, am vazut cele mai creepy picturi murale...
Spre uimirea mea, bulgarii au fost incantatori... Sau poate pentru ca Veliko este un obiectiv turistic arhi-cunoscut... Femeile m-au dat pe spate cu stilul lor vestimentar ciudat si burlesc... Sau poate Alexa avea dreptate cand zicea ca si ele, la randul lor, ne considera pe noi niste specimene... In rest, se vad si se simt inca in constiinta colectiva urmele provocate de privarea de libertate din perioada comunista si dorinta de a epata., la fel ca la noi.
Una peste alta, nu despre asta voiam sa va vorbesc, ci despre patriotismul care m-a lovit la intoarcerea in tara! :D Chemarea pamantului (vorba lu' Rebreanu) si sentimentul de apartenenta au fost destul de puternice, iar acest lucru m-a luat prin surprindere
in a big way... Eu, cea care vrea sa-si incheie socotelile cu Romania, m-am lasat cuprinsa de duiosie, in timp ce priveam casele de pe marginea drumului... Mi s-a mai intamplat asta o data, cand ne-am intors din Grecia, dupa 14 ore petrecute in masina si dupa ce-am traversat jumatate din Bulgaria, dar atunci am crezut ca mi se trage de la momentele de agonie... Saaau, daca m-as intoarce din Belgia, de exemplu, este foarte posibil ca senzatia sa fie cu totul alta!
In fine, ce vreau sa subliniez este ca eu n-as avea nimic cu tarisoara asta, daca n-ar exista diferite personaje care aleg sau, mai rau, se incapataneaza sa fie dobitoci, desi ar putea foarte usor sa nu fie. Astfel, ajungem sa ne indobitocim unii pe altii si tot rau ne va fi, in niciun caz bine...
Peace!
