M-am reintors in camera goala... Acum e plina de lucruri inerte si fara valoare, se umple cu zgomotele de-afara, a capatat alt aer... Numai sufletul meu a ramas gol...

Ma uit la masinile care trec grabite si imi imaginez ca in interiorul lor sunt oameni fericiti, care isi stiu rostul in viata ca doar de-aia alearga asa... Cat de naiva pot fi uneori!

Mi s-au inclestat falcile de la atata amar... De fapt, nu mai simt niciun gust... Totul e fad si fara substanta... O colega a fost draguta si mi-a oferit dulceata (nu de cirese, ci de gutui). Pe moment, am fost incantata, dar apoi m-a lovit ironia in fata (cum face ea de obicei!)... Dulcele e numai o senzatie pasagera, amarul e cel care persista... Si uite cum tocmai am avut un deja-vu!

Imi urla in creieri o melodie... Am mai postat-o o data pe blog, dar o pun din nou... Si o cant pana n-oi mai putea sa scot vreun sunet... Nu sunt prea departe de acel moment...



O sa ma duc la concert si mi-ar placea s-o aud live, dar nu este foarte cunoscuta... Mi-as dori ca Per sa intrebe pe cineva din public ce melodie sa cante la final, iar acel cineva sa fiu eu...

Ma incearca sentimente care nu par sa duca undeva...

Ma chinuie ideea de "niciodata"... Si de "departe"...

Sunt sleita de putere...

Sunt speriata...

Nu mai sunt deloc...