VIAŢA ESTE CA O... DULCEAŢĂ DE CIREŞE AMARE!

Mai lasa-mi-te o zi...

2012-02-02T14:32:00.000+02:00

Te mai vreau si azi,
Ca o ploaie de lumina,
Peste trup sa-mi cazi...

Urare de Inceput

2011-12-31T16:06:00.000+02:00

Astazi, am invatat din nou sa desenez Cheia Sol pe portativ. E ciudat cum uitam de lucrurile simple...

Astazi, la fel ca ieri, m-au patruns simtiri dulci-amarui pe care am ales sa le accept. E ciudat cum oamenii merg adesea impotriva curentului launtric...

Astazi si poate maine ma rascolesc in sinea mea pentru ca nu am puterea sa-mi ridic privirea. E ciudat cum si altii in aceeasi barca cu mine isi proiecteaza neputinta asupra celor nevinovati...

Astazi este ultima zi din an. Maine este prima zi cu soare. Va urez ca in 2012 sa va bucurati de lucrurile simple, sa faceti exact ce simtiti acum, niciodata mai tarziu si sa va alinati frustrarea cu un strop de speranta!

All that you fashion
All that you make
All that you build
All that you break
All that you measure
All that you feel
All this you can leave behind...

O poveste despre cum a stat timpul...

2011-10-16T22:40:00.000+03:00

Era dimineata. Duminica, Mai, 28. S-a trezit buimaca, desi soarele fusese bland cu ea. S-a ridicat, dar un puseu de slabiciune a tintuit-o pe loc. Si-a dus mana la tampla... Frigea toata. Ciudat, caci pe dinauntru se simtea goala, iar golul este intotdeauna rece.

A incercat sa se adune si a reusit sa ajunga in bucatarie cu pasi inceti. Mama avusese grija si de aceasta data de ea. O aroma imbietoare de cafea i-a gadilat imediat simturile si, pret de o secunda, a schitat un zambet de copila ingenua. Ce bine era acasa! Cu gesturi mecanice, si-a turnat licoarea magica in cana ei favorita si s-a tolanit in fotoliul de pe terasa. Obosise deja... A sorbit o inghititura, dar parca gustul nu mai era acelasi. Ce pacat, isi spunea in sinea ei, complet deznadajduita. Apoi, a tras aer in piept si a simtit mirosul diminetii. Zorii zilei au mereu un iz aparte, de nou. Un nou inceput... S-a lasat in voia ciripitului unei vrabiute, dar privirea i-a alunecat spre calendarul de pe perete. Mai, 28. A facut un calcul rapid in minte si si-a dat seama ca trecusera 6 luni si 8 zile. 6 luni si 8 zile de cand el nu mai era... Si-a indesat chipul firav in palme si a lasat lacrimile sa-i inunde ochii. N-o vedea nimeni. Putea chiar sa scanceasca ca un prunc. N-o auzea nimeni.

A stat asa o ora. Cine zice ca timpul se scurge necontenit, se inseala amarnic. Acele minute i s-au parut o vesnicie si ceasul s-a oprit. Pentru ea... Apoi, intr-un moment de luciditate, s-a decis brusc sa-si curme amarul si sa iasa la plimbare. A aruncat cativa stropi de apa rece pe fata, ca sa se imbujoreze putin, si-a tras jeansii pe ea si a iesit pe usa val-vartej de parca o chema cineva insistent. Nu stia...

A iesit in strada, fara a avea o directie anume, insa pasii au purtat-o instinctiv spre parcul cu magnolii. Nu mai fusese acolo de 6 luni si 8 zile... Cand a realizat acest lucru, a cuprins-o frica. A dat sa se intoarca, dar ceva mai puternic decat ea a convins-o sa inainteze. Se uita fix la un loc. Locul lor, banca lor... Si vedea prin el... Incet-incet, figura lui s-a concretizat in fata ei. I-a zarit ochii albastri, care staruiau sa-i gaseasca buzele.

S-a apropiat cu grija si i-a spus aspru:
- Ce cauti aici?
- Am venit pentru ca... Te-am ales pe tine!
A ramas muta de uimire.
- Am venit pentru ca te vreau cu totul langa mine. Si nu mai plec... Vreau sa-ti prind magnolii in parul carunt.

Si timpul a stat... Pentru ei...

You and I... and the blood... and the bone

2011-09-15T23:41:00.000+03:00

And the years are collected...
I pray that we are regretless
You and I, the connected...
You and I... and the blood... and the bone...

Ce punem mai presus de iubire?

2011-08-16T23:48:00.003+03:00

Sau cu alte cuvinte, ce anume suntem dispusi sa acceptam in numele iubirii si care sunt compromisurile pe care nu vrem sa le facem pentru our significant other nici in ruptul capului?

Eu cred ca am gasit raspunsul la intrebarea asta... Cred... Nu stiu voi... Poate vreti sa-l impartasiti...

Mi-a rasarit in minte de ceva timp gandul asta... De mica, mi-a fost insuflata ideea conform careia iubirea este mai presus de toate si ea invinge toate slabiciunile de pe pamant... In filme, in versurile cantecelor de dor si jale, prin romanele de amor, e omniprezenta the power of love... Bine, pentru generatia actuala, vorbim despre the power of sex (on fire, desigur!), dar aceasta este o alta poveste...

Constat ca inca se mai fac sacrificii si compromisuri MARI pentru iubire... Si se vor mai face de-acum inainte... Dar cand spui stop si de ce? Atunci cand iti este lezat respectul de sine... Atunci cand iti este zguduita demnitatea din temelii... Atunci cand simti umilinta prin toti porii... Atunci cand persoana iubita iti provoaca mai multa suferinta decat zambete de fericire... Atunci cand nu esti implinit...

Fiecare dintre noi are o limita de toleranta... Acceptam pana la un punct... Si ce ne determina sa trecem peste lacrimi si frustrari, peste existenta unei alte femei sau a unui barbat curtenitor, peste insatisfactii personale care se transforma in monstri, peste minciuni sfruntate? Pentru ca unii trec cu vederea aceste lucruri... In numele iubirii... Si-o pun mai presus de orice... Oare acolo ii este locul?

Am sustinut intotdeauna ca dragostea nu e suficienta... Este nevoie de chimie si de fizica (poate cuantica!), la care adaugam un pic de poezie si o doza maaaare de pasiune... Dar, pe de alta parte, daca nu exista respect reciproc, tot degeaba!

Problema este ca povestile de dragoste nu au mereu un final fericit... Si sunt putini aceia care se potrivesc cu adevarat... Cum poti sa iubesti un om care ajunge sa-ti faca rau? Doar te-ai indragostit de ce are mai bun omul respectiv sau pentru ca te face sa te simti bine... Right? Se pare ca, uneori, iubirea sfideaza logica... Am trecut si eu granita asta si e posibil s-o mai trec... Orice-ar fi, macar s-o fac frumos... Tineti pumnii sa-mi iasa!

Iar voi? Voi spuneti-mi ce puneti mai presus de iubire...

I want you by Kings of Leon

2011-08-09T20:24:00.000+03:00

... and baby, this is only bringin' me down...

Catei, avioane si jumatatea mea

2011-08-02T00:13:00.008+03:00

Asa scriam acum cateva zile pe Feisbuc, acompaniata fiind de cea mai tare trupa din lume, dupa Beatles...Viata mea se schimba... Eu ma schimb... Dar unele lucruri raman... Pentru totdeauna! Iar asta este un gand reconfortant...

Prietena mea draga, Ancuta, mi-a facut cadou un sufletel urecheat. S-o tin minte cate zile oi avea, asa mi-a zis... Nu ca acest lucru nu s-ar fi intamplat oricum... Dar a avut grija sa-mi daruiasca ceva ce-mi doream de mult timp in sinea mea si nu aveam curajul sa cer... Pentru ca ma durea numai gandul... Nu stiam, insa, ca mi-e dor sa aud labute pe gresia din hol, sa simt un botic cald pe pieptul meu sau sa rad cu gura pana la urechi cand se petrec nazdravanii in familia Valciu, urmate de scancete nevinovate... Multumesc!

Ramo, sper sa nu-ti provoace durere ce-ti spun acum, dar cred ca nu este intamplator faptul ca Skippy a venit la noi atunci cand Ciuci a plecat de la tine...

Dar, hai sa visam in continuare, zic! Sambata trecuta, am avut privilegiul sa fiu partasa la un eveniment care m-a lasat fara cuvinte si care mi-a dat aripi... Literalmete... Baza 90 Transport Aerian si-a deschis portile cu caldura pentru noi, muritorii de rand. Nu folosesc degeaba aceasta expresie... Eu chiar cred ca oamenii aceia - pilotii, strajerii cerului - sunt nemuritori... N-as putea sa descriu acum ce-am simtit... O sa interiorizez experienta, ca s-o fac a mea, o s-o personalizez astfel incat sa-mi ramana intiparita in minte si in suflet... Fetele mele, Mona si Ramo, au stiut sa foloseasca mai multe cuvinte, asa ca o sa va rog sa urmati link-urile pentru a afla detalii despre ce s-a intamplat acolo. O sa spun un singur lucru, totusi... Cand avioanele ma poarta sus, fiinta mea se transforma... Devine mai buna... Asta am vazut si in ochii celor care manevreaza cu atata maiestrie complicatele aparate... As da totul sa simt pasiunea cu care ei traiesc... Totul!

Si jumatatea mea? Unde te-ai ascuns? De ce ma supui la grele incercari ca sa te gasesc? Macar sper sa-mi fie rasplatita asteptarea...
Can we pretend that airplanes in the night sky are like shooting stars? I could really use a wish right now...

In semn de recunostinta...

2011-07-19T13:02:00.000+03:00

Bon Jovi pe Repeat... Jmeurica... Rasarit de luna... Salata de vinete in premiera... "La rascruce de vanturi"... Ț... Sezlong... Lac sarat... Jacuzzi... Bronz... Musaca... Iarasi salata de vinete... Papanasi cu smantana si dulceata de coacaze... Somn de voie pe veranda... Album "Via Salaria"... Pofta de mici (care persista)... Furtuna... Lene, dulce lene... Balerini... Tort de inghetata... Somn de nevoie pe veranda... U2...

In ordinea asta... Sa traiasca, sa-nfloreasca neamu' lui Vivas de la Slanic, Prahova!

Nu mai sunt deloc...

2011-05-23T13:41:00.001+03:00

M-am reintors in camera goala... Acum e plina de lucruri inerte si fara valoare, se umple cu zgomotele de-afara, a capatat alt aer... Numai sufletul meu a ramas gol...

Ma uit la masinile care trec grabite si imi imaginez ca in interiorul lor sunt oameni fericiti, care isi stiu rostul in viata ca doar de-aia alearga asa... Cat de naiva pot fi uneori!

Mi s-au inclestat falcile de la atata amar... De fapt, nu mai simt niciun gust... Totul e fad si fara substanta... O colega a fost draguta si mi-a oferit dulceata (nu de cirese, ci de gutui). Pe moment, am fost incantata, dar apoi m-a lovit ironia in fata (cum face ea de obicei!)... Dulcele e numai o senzatie pasagera, amarul e cel care persista... Si uite cum tocmai am avut un deja-vu!

Imi urla in creieri o melodie... Am mai postat-o o data pe blog, dar o pun din nou... Si o cant pana n-oi mai putea sa scot vreun sunet... Nu sunt prea departe de acel moment...

O sa ma duc la concert si mi-ar placea s-o aud live, dar nu este foarte cunoscuta... Mi-as dori ca Per sa intrebe pe cineva din public ce melodie sa cante la final, iar acel cineva sa fiu eu...

Ma incearca sentimente care nu par sa duca undeva...

Ma chinuie ideea de "niciodata"... Si de "departe"...

Sunt sleita de putere...

Sunt speriata...

Nu mai sunt deloc...

Intr-o camera goala...

2011-04-14T22:31:00.000+03:00

Astazi, m-am asezat pe un scaun, intr-o camera goala, mi-am pus capul in palme si am plans ca un copil...

Am incercat sa-mi privesc infrangerea, s-o sfidez, dar ochii mei nu s-au putut ridica de sub povara lacrimilor...

Mi-am muscat buzele atat incat sa simt durere si m-am abandonat ei...

O leapsa mica

2011-04-08T15:11:00.002+03:00

Am primit o leapsa de la Mr. Goldies si m-am gandit s-o onorez, ca sa-mi spal un pic pacatele fata de cititorii mei. Here goes:

1. Când ai inceput sa scrii online?

M-a chinuit gandul de a-mi face un blog cateva luni bune. Am creat strategii de comunicare online (defectul meseriei!), am rascolit netul in cautarea layout-ului perfect, am cochetat cu platforma Wordpress, dar nu prea m-a prins... Apoi, la inceput de decembrie, 2009, in concediul dintre 2 joburi, m-am asezat la masuta de scris si am compus primul post. Eram relaxata...

2. Ce te motiveaza sa scrii pe blog?

In ultimul timp, nu ma mai motiveaza nimic, din pacate... Daaar, I will get my mojo back! Initial, mi-am zis asa: http://cireasa-amara.blogspot.com/2009/11/finally.html

3. Cum reactionezi la comentarii negative?

He he... Pana acum, nu cred ca am primit vreun comentariu negativ (lucky me!)... Poate doar comentarii care-mi contrazic opiniile, dar astea nu ma deranjeaza... Cum as reactiona? In stilul meu caracteristic: as riposta in mod elegant si constructiv! Iar daca as avea de-a face cu un bizon, caci dragii de ei nu sunt doar in trafic, i-as spune sa ma caute pe la gara... :P

4. Care a fost ideea initială de la care ai pornit?

Vai, mi s-a parut atat de tare contrastul dintre dulce si amar, incat m-am regasit imediat in el. Iar viata mea chiar este ca o dulceata de cirese amare... Si-o povestesc pe blog cum ma pricep mai bine...

5. Ce fel de linkuri tii în blogroll?

Link-uri catre blogurile prietenilor sau catre necunoscuti care au ceva de zis... Mi-am facut un obicei din a folosi blogroll-ul pe post de Reader.

6. Cum te-a schimbat pe tine blogul?

In bine. Mi-a readus pofta de a scrie si mi-a revitalizat creativitatea...

7. Ce aşteptari ai in viitor de la blogul tau?

Blogul meu e blogul meu! E o chestie foarte personala... Daca altii vor sa fie partasi, nu pot decat sa ma bucur ca un copil... Cine ma cunoaste, stie ca asteptarile mele sunt, in general, mari. In cazul acesta, nu mi-am setat niciun obiectiv... Poate doar sa nu ma duc prea mult in balarii!

8. Cat despre cititorii/vizitatorii acestui blog?

In afara de prieteni si cunostinte, habar n-am de ce ma citesc oamenii... Stiu, nu suna foarte bine asta, dar prefer sa fiu sincera...

Si ca sa fie leapsa, leapsa, predau stacheta mai departe catre: Mona, Ramona, Kzarinne, Laura, Schummy & Zummy, Ceos, Ruxus si cine mai pofteste. Sunteti pe receptie, dragilor?

Chemarea pamantului

2011-04-01T16:26:00.002+03:00

M-a certat Mona ca nu scriu pe blog... Ma cert si eu singura ca nu scriu pe blog... Problema este ca am avut chestii de facut, unele placute, altele mai putin placute...

Asadar, mi-am adunat fortele, mi-am facut loc in program si am copt o postare noua, care incepe asa:

Am fost la bulgari. Ne-am suit in masina hotarati, am ochit pe harta de la GPS traseul spre Veliko Tarnovo si dusi am fost... Pentru cine nu cunoaste, aceasta este o statiune montana, cu feel si look medieval, unde se aduna lumea buna a Bulgariei. Nu degeaba! Orasul iti ofera multe: aer curat, oameni zambareti si primitori, mancare excelenta, atractii turistice, cladiri vechi si impozante, animatie, veselie, relaxare, chiar si shopping... Mi-a ramas gandul la niste pantofiori... Mai, mai ca as supune-o pe Bibi la un drum pana acolo...

Am petrecut o mare parte a zilei vizitand cetatea medievala Tsarevets... Ne-am luat portia de istorie intr-un mare fel! Orasul este divin vazut de sus... Pe de alta parte, in biserica de-acolo, am vazut cele mai creepy picturi murale...

Spre uimirea mea, bulgarii au fost incantatori... Sau poate pentru ca Veliko este un obiectiv turistic arhi-cunoscut... Femeile m-au dat pe spate cu stilul lor vestimentar ciudat si burlesc... Sau poate Alexa avea dreptate cand zicea ca si ele, la randul lor, ne considera pe noi niste specimene... In rest, se vad si se simt inca in constiinta colectiva urmele provocate de privarea de libertate din perioada comunista si dorinta de a epata., la fel ca la noi.

Una peste alta, nu despre asta voiam sa va vorbesc, ci despre patriotismul care m-a lovit la intoarcerea in tara! :D Chemarea pamantului (vorba lu' Rebreanu) si sentimentul de apartenenta au fost destul de puternice, iar acest lucru m-a luat prin surprindere in a big way... Eu, cea care vrea sa-si incheie socotelile cu Romania, m-am lasat cuprinsa de duiosie, in timp ce priveam casele de pe marginea drumului... Mi s-a mai intamplat asta o data, cand ne-am intors din Grecia, dupa 14 ore petrecute in masina si dupa ce-am traversat jumatate din Bulgaria, dar atunci am crezut ca mi se trage de la momentele de agonie... Saaau, daca m-as intoarce din Belgia, de exemplu, este foarte posibil ca senzatia sa fie cu totul alta!

In fine, ce vreau sa subliniez este ca eu n-as avea nimic cu tarisoara asta, daca n-ar exista diferite personaje care aleg sau, mai rau, se incapataneaza sa fie dobitoci, desi ar putea foarte usor sa nu fie. Astfel, ajungem sa ne indobitocim unii pe altii si tot rau ne va fi, in niciun caz bine...

Peace!

Angel on my shoulder by Gareth Gates

2011-02-21T22:58:00.001+02:00

My life was flashing before my eyes
A second later, I walked and realized
My heart had crashed and burned in shame
You pulled me from the flames...

I took your hand and you helped me upon my feet
I confessed but you had forgiven me
There's courage in the truth you said...

Blinded you can always seem to show the way
You're the light, you're the reason I'm here today
If you cry, I will cry, so dry your eyes...

There's an angel on my shoulder here tonight making sure that I'm alright!

Sueta despre conformism

2011-02-19T21:27:00.000+02:00

E sambata seara si sunt singura, fara vreo perspectiva de a iesi pe undeva. In mod normal, m-ar fi oripilat ideea, dar azi nu. Azi ma simt bine in ipostaza asta si nu as vrea sa fiu in alta parte. Caut sa descarc un film din ala siropos, Sweet November gen, ca sa-mi umplu, totusi, timpul cu ceva si m-am gandit sa arunc cateva cuvinte si aici, in coltisorul meu de Internet. Si-asa, n-am mai dat primprejur de ceva vreme...

Privesc in stanga si-n dreapta mea, fac o pirueta si ma studiez din cap pana-n picioare... Am un sentiment ciudat... Ma uit apoi la ceilalti... Parca sunt oita neagra, ratacita de turma, care s-ar intoarce in sanul ei si nu prea, desi drumul spre casa nu e nici lung, nici intortocheat si, mai mult decat atat, pare familiar... Ma incearca o luciditate tampita, care ma ajuta sa ma detasez un pic. Mi-am dat seama ca eu am o problema cu conformismul... Nu radeti ca e treaba serioasa! Am observat ca am un comportament straniu atunci cand vad ca un lucru este imbratisat cu fervoare de catre un grup mai mare de oameni... Sa-i numim "majoritate". Ba chiar tind sa reactionez violent, nu in exterior, ci ma revolt in sinea mea cu zgomote si trasnete... Da, fac pe Bibo Contra, pe sistemul: "Ah da, va place asta? Mie nu si este o porcarie!". Alteori, pur si simplu refuz sa vad despre ce este vorba, tocmai pentru ca sunt atatia care parlamenteaza pe tema respectiva... Si ma gandesc ca poate gresesc, poate ratez chestii misto si nu ma bucur de ele atunci cand sunt in floarea vietii...

De exemplu, sa va povestesc cum m-am apucat eu de Facebook... Eram intr-un mediu in care numai despre asta auzeam... Ah da?! Feisbuc, Twitter?! Imi fac cont cand o zbura purcelu'! Si am rezistat o buna perioada, pana cand am dat de greu... Era duminica, aveam un proiect care-mi scosese peri albi si trebuia sa schimbam urgent design-ul unei brosuri... Il sun pe colegul meu care lucrase la ea si avea telefonul inchis... O data, de 2 ori, de 9 ori... Nimic! Il caut pe mess... Nimic! Incerc sa gasesc solutii alternative... Ghinion! Pana la urma, abordez un alt coleg si-l intreb daca stie ceva de Bogdan... Paaai, era pe Feisbuc acum jumatate de ora. Ah da?! Da-i si fa cont, da-l naibii de conformism... In disperare de cauza, ii cer prietenia lui Bogdan si astept... Astept... Peste 10 minute (lungi), Bogdan te-a confirmat ca prieten pe Feisbuc... Weeee!!! Dupa patania asta, a inceput lumea sa ma tot adauge. Apoi, n-a mai fost decat un pas pana la primul status: "Enjoy the silence..."! Cam ironic... Si uite-ma acum ca am ajuns dependenta!

Cu toate acestea, sunt si situatii in care merg frumos cu turma si nu ma abat sub nicio forma... I'm going with the flow (ce-mi place expresia asta in engleza!) and I'm lovin' it... Dar n-o fac la modul "Pai cum?! Eu sa fiu mai prejos?!", ci pentru ca asa simt... In plus, in momentul acela, nu vreau sa pornesc nicio revolutie, nu ma lovesc prejudecatile, totul mi se pare cat se poate de normal... Si totusi, nu e OK sa fiu o data hais si alta data cea... Cred ca sunt defecta! Si cand ma gandesc ca am atins culmea conformismului... Long live the boybands! Yep, stiti la cine ma refer... Da' n-am nicio remuscare! Asta imi place la mine! Daca tot o fac lata, macar sa fiu impacata cu mine... Cu restul lumii am eu o problema! :P

Hai ca mi s-a descarcat filmul... Nu va conformati, fratilor, ca asa incepe sfarsitul! :)

Cold Case Love by Rihanna

2011-01-24T21:12:00.000+02:00

It took me some time...

Cheile si recompensa la romani

2011-01-21T00:05:00.001+02:00

Intro: Am luat cateva guri bune de Martell, asa ca nu raspund pentru eventualele discrepante din povestea ce urmeaza! :D

Prima parte

Dupa Craciun, am zbughit-o la munte, ca sa-mi inec amarul pe partie. M-am gandit ca poate trag o cazatura si macar stiu si eu de ce ma doare... N-a fost sa fie asa! Sa trecem, insa, la subiect. Personajul principal este un bun prieten, pentru care eu nutresc o slabiciune nemaivazuta si nemaiauzita. Ii vom spune Blondut! Stiu ca acum afisezi zambetul ala strengar... In fine, Blondut a avut chef de zbenguiala prin zapada in ziua respectiva, dar, in acelasi timp, a fost si destul de neinspirat, pastrandu-si cheia de la masina in buzunar. Evident, ca aceasta a alunecat si a ajuns in mainile unui strain. Ii vom spune Soldatul Necunoscut. Fiind om de buna credinta, el a luat cheia si a lasat-o la barul unei dughene de la baza partiei, loc de peregrinaj pentru amatorii de vin fiert.

Dupa ce si-a rupt toate cele pe sanie (nu iremediabil, insa!), Blondut, fiind instiintat despre locul in care se afla cheia, s-a dus s-o recupereze. La bar, era... una, cu ceva mai multe nuante de maro in obraji. Ii vom spune Fomista. Blondut a intrebat calm de cheia lui, la care dumneaei i-a raspuns gales: "Vreau recompensa!". Panica in jur! E vreo gluma sau... ? Cativa prieteni apucasera sa comande vin fiert cu doua minute inainte si au vazut cheia zacand pe bar. Evident, am inceput sa vociferam cu totii... Blondut era deja pierdut in spatiu si nu mai stia cum sa reactioneze (saracutul de el!). Observand ca suntem multi, Fomista a palmat cheia si i-a pasat-o unei angajate, o pustoaica care nu cred ca realiza in ce se baga. Aceasta a tulit-o rapid in spate, moment in care discursul Fomistei a luat-o o alta turnura: "Nu mai am cheia! Am dat-o!".

Hait! Stai ca e groasa! Au urmat certuri cu fiecare dintre noi si deja spiritele erau incinse la maxim. Ce se gandeste Fomista? Stai sa-l sun pe Marian Jandarmu' ca sa-i intimidez... In acelasi timp, i-am contactat si noi pe cei de la Politie si am solicitat ajutor. Ii vom numi Inutilii. Acestia au sosit destul de prompt, cam in acelasi timp cu Marian Jandarmu' & co. Circul a fost reluat in fata lor, Fomista refuzand in continuare sa ne returneze cheia buclucasa. Pana la urma, Marian i-a soptit la ureche ca nu e de joaca, s-a fofilat in spate si... ce sa vezi?! O cheie! Apoi, Blondut a fost rugat sa se urce in masina de Politie si a fost transportat la vila, ca sa faca dovada proprietatii masinii. End of part I!

Partea a doua

De data aceasta, este vorba despre un personaj feminin, pe care il cunoasteti asa un pic, din moment ce lecturati acest blog. Ii vom spune Blonda Neatenta. Era o zi de vineri linistita, iar Blonda Neatenta se afla la birou, insa trebuia sa ajunga la o intalnire impreuna cu o colega, careia ii vom spune Fata cu Foen-ul (nu intrebati de ce ca asta este o poveste in sine!). Fac ele doua comanda la taxi si cand sa iasa pe poarta, vad ca nenea de la volan atipise... Ii vom spune Denis Pericol Public. Il trezesc, le duce la destinatie, insa un bizon il depaseste pe contra-sens si-i harjaie masina. Asista ele la un schimb de replici asa ca intre melteni, dupa care isi continua drumul. Au urmat 2 ore de Cascadorii rasului si ai plansului concomitent, dar sa trecem peste...

La intoarcere, comanda se face la aceeasi companie de taxi. Toate bune si frumoase! Cucu' canta ora 18. Blonda Neatenta pleaca val-vartej de la birou, caci trebuia sa ajunga intr-un loc important si cand baga mana in buzunarul de la geaca, ia cheia de la masina de unde nu-i! OK, trec la persoana intai ca deja v-ati prins despre cine este vorba... Ma scotocesc peste tot, verific unde e Bibi, daca mai e acolo... Rasuflu oarecum usurata, dar cu inima cat un purice.

Fata cu Foen-ul imi sare in ajutor si-mi da numarul de la compania de taxi. Sun disperata si povestesc ce nenorocire mi s-a intamplat. Tanti de la Dispecerat este amabila si-si contacteaza colegii. Denis Pericol Public confirma ca a auzit niste chei cazand, insa mi se spune sa revin peste 20 de minute caci Domnul este in Carrefour si nu poate sa verifice (era de fapt la Politie). In tot acest timp, eu am luat-o la pas pe bulevardele capitalei, incercand sa dau si de tatal meu, care avea a doua cheie. Dupa 10 apeluri, am inceput sa vorbesc singura pe strada! Apoi, m-a lovit: este simplu sa identifice adresa si masina! Blondo, intoarce-te ca nu-i a buna! Bibi statea cuminte la locul ei. Intr-un final, tati ajunge la locul faptei si Denis raspunde la telefon (dupa cateva apeluri esuate). Era deja acasa si avea cheia! Ii spun ca vin s-o culeg, la care el: "Ptiu, mi-ati purtat ghinion! Am stat 4 ore la Politie din cauza dvs.". Raman un pic perplexa, dar imi revin rapid: "Vin sa iau cheia acum! Spuneti-mi adresa!". Imi explica de vreo 4 ori cum ajung (nu mai rezonam foarte bine...), iar la sfarsit lovitura de gratie: "Da' imi dati si mie o recompensa?!".

In disperare de cauza, am pornit spre ghetourile din Colentina (oh, da!) si am avut grija sa fac strategia pe drum. Am schimbat banii ca sa am marunt si am plasat sistematic in portofel doar 30 RON. Am realizat trocul cu succes, dupa care m-am linistit. Dar, seara inca nu se incheiase... Cand sa intram din nou in lume, un echipaj de Politie ne trage pe dreapta. Verifica actele si ne vedem de drum. Eu tocmai il indemnasem pe tatal meu s-o ia pe Interzis caci erau niste cratere de nedescris pe-acolo... Noroc ca a fost vigilent si nu m-a ascultat! Ar fi dat nas in nas cu ei... End of part II!

Pentru numele lui Dumnezeu, rugati-va sa nu existe si partea a treia! Ah, si daca vreti sa-mi faceti un cadou, am mare nevoie de un mutunache cu un buzunar suficient de mare incat sa incapa 2 randuri de chei! :D

Blogosphera.ro: VIP Blogger

2011-01-16T15:44:00.001+02:00

Am inaugurat pe Blogosphera o noua rubrica, cu si despre bloggeri. Ni s-a parut noua ca ar fi interesant daca am extinde aria de la recenzii la interviuri si am copt-o!

Prima "victima" este buna mea prietena Florina Calin a.k.a Schummy, in spatiul virtual. Sau mai bine ii spun vedeta... Este singura persoana din anturajul meu care se apropie pe bune de acest apelativ. Am invitat-o sa ne dea un interviu despre activitatea ei bloggeristica si nu numai, iar rezultatul il gasiti aici.

VIP Blogger este ultima noastra gaselnita si este o sectiune dedicata bloggerilor mai mult sau mai putin cunoscuti, in care acestia trebuie sa raspunda cu maxima onestitate unui set de 10 intrebari. Cum in online este permis sa spui absolut orice, va dati si voi seama ce inseamna aceasta onestitate... Glumesc! Ne straduim sa scoatem ce-i mai bun de la ei si sa prezentam lucrurile asa cum sunt ele, bune sau nebune.

Enjoy!

Recenzie: Data dracului

2011-01-11T21:31:00.001+02:00

Hai ca incepem sa luam avant cu Blogosphera!

Si cum mie imi place sa stau in curent, am mai bagat o recenzie... De data aceasta, insa, am incurcat-o! Am dat de o bloggerita data dracului... In sensul cel mai bun al cuvintelor, daca va vine sa credeti!

N-am mai citit de mult un blog asa de spumos precum Maldita.ro. Nu intru in detalii, caci recenzia vorbeste de la sine. In plus, aveti acolo niste mostre de inteligenta scriitoriceasca scornite de sus-numita. Geniale!

Hai cu linku', Cireaso, ca se raceste mancarea la copii! Asadar si prin urmare, gasiti aci o frumusete de recenzie. Cititi, comentati, dati si cu like ca asa e frumos! :D

Sar'naaaa.

Special Guest BlogoStar

2011-01-06T17:47:00.001+02:00

Toti bloggerii, toti bloggerii sar acum cu mine!!!

Iti surade ideea? Atunci, te provoc!

Unde? Nu aici, ci pe Blogosphera.

Cand? Nu acum, ci atunci cand ai chef sau pareri, doar sa ne spui si noua inainte.

In ce fel? Cum te taie capu'.

Cine, ce? Cu scopul declarat de a sfida orice regula a scrisului, las la urma subiectul acestui post. Care e simplu [sic!]. Daca esti blogger si ai opinii bune / rele / constructive despre alti bloggeri, am creat spatiul ideal pentru a te ajuta sa ti le exprimi. Special Guest BlogoStar este o noua sectiune pe blogosphera.ro, care iti inmaneaza pana si calimara cu cerneala virtuala, oferindu-ti ocazia de a face recenzia unui blog preferat sau nepreferat [sic! din nou], dupa caz.

De ce? De ce sa scrii pe Blogosphera si nu pe propriul blog? E o chestie de optiune personala, pana la urma, dar eu zic ca sunt mai multe la mijloc. In primul rand, iti mai faci si tu un pic de lobby. In al doilea rand, noi am creat un mecanism bine pus la punct, care pare sa functioneze si sa placa. Apoi, poate vrei sa schimbi un pic decorul! :)

Gandeste-te si da-ne de stire!

Anxietate

2010-12-22T23:26:00.000+02:00

M-am intins ca sa zac. Se aude un piuit. Ma intreb daca este real sau daca mintea mea si-a pierdut luciditatea. Ascult ceasul si numar secundele. 1, 2, 3, 4. Nu pot sa tin pasul, asa ca ma dau batuta. Afara, un sofer ambaleaza masina. Sunt curioasa daca i-a iesit parcarea. Ma bufneste rasul, dar ma stapanesc, de parca mi-ar fi rusine. Ce ganduri inutile am si eu cateodata! Se face liniste brusc si aud cum trosneste ceva. Ca de fiecare data, ma intreb de ce naiba trosnesc lucrurile in casa. Apoi, ma opresc. Din gandit, din ras, din ascultat. Un ciocan nevazut imi sfredeleste creierii obositi, lasandu-ma fara respiratie. Imi ard tamplele, mi se usuca buzele. As da orice pentru o gura de apa rece de izvor. Ma foiesc toata. Imi afund capul in perna, dar apasarea imi provoaca durere. Lipsita de vlaga si de suflu, incerc sa ma ridic. Ma cuprinde ameteala. Ma simt extenuata si-mi constientizez neputinta. Vorbesc cu mine si-mi spun ca ar trebui sa lupt cu starea asta, insa adorm asa cu ea in minte...

Este luni dimineata, de departe cea mai nemiloasa zi din saptamana. Sunt la birou si deja mi-am pus capul in palme. Trebuie sa fac planul de actiune pentru urmatoarele ore. Deschid agenda si o rasfoiesc meticuloasa in cautarea sarcinilor ramase neterminate. Le asez frumos pe o coala de hartie in ordinea importantei si continui cu numerotarea. Lista incepe sa se mareasca si, odata cu ea, se instaleaza confuzia. Incerc sa le prioritizez rapid, dar locurile din clasament sec schimba spontan, numai ca sa-mi faca mie in ciuda. Imi dau seama ca nu ajung nicaieri asa si ma opresc o clipa, staruind cu privirea asupra unui punct imaginar de pe perete. Golul asta ma relaxeaza, dar, din pacate, pentru scurt timp. O mie de ganduri imi inunda materia, de parca ar fi o teava uzata care n-a mai rezistat presiunii, rabufnind cu un zgomot asurzitor. Si zboara in toate directiile, iar eu... Eu cum sa le impiedic? Nu stiu si ele ca sunt la birou si ca nu ar trebui sa-mi faca una ca asta tocmai acum? Ma uit la colegii mei si-i vad concentrati. Poate ar fi mai usor sa-i imit, pur si simplu. Ma duc sa-mi dau cu apa rece pe fata. As fi vrut sa fie de la izvor...

E cald si bine. Visez ca sunt pe un deal si stau tolanita in iarba, iar razele soarelui imi dezmiarda trupul. Ma trezesc buimaca. Un burghiu se apropie amenintator de urechea mea. Ma uit speriata in toate partile, dar nu vad nimic. Burghiul nu ma cunoaste si nu vrea sa-mi faca rau. E doar un vecin care se chinuie sa-i vina de hac unui perete cu ajutorul lui. Ce usurare ca nu sunt eu cea vizata! Si totusi, huruiala lui mi-a rapit somnul, mi-a curmat visul. Ma uit la ceas. E de-abia ora 8, duminica. Saracul vecin! A patit el ceva. Sau e doar tampit. Acum l-a apucat?!? Imi vine sa urlu, insa imi potolesc pornirea. Oricum , nu m-ar auzi nimeni. Caut solutii. Sa-i bat in calorifer? Sa dau drumul la combina? Ma rezum la a-mi baga capul sub cele doua perne care ma insotesc constiincioase in fiecare noapte si trag plapuma peste ele. Ca sa fie treaba, treaba! Inca mai aud burghiul, dar in surdina. Imi vine o idee! Poate ajung sa-l ignor complet, daca ma concentrez foarte tare la alte lucruri, cum ar fi plecarea mea din tara. Cred ca burghiul este in capul meu, nu la ureche...

Recenzie: Oldies but still Goldies

2010-12-20T12:40:00.002+02:00

In goana dupa bloguri, mi-a trecut prin mana unul cu o tematica draga mie si am decis sa zabovesc asupra lui.

Goldies este un videoblog cu si despre muzica anilor '50 - '60, cu si despre artistii care au constituit o adevarata sursa de inspiratie. Daca nu puteti sta pe scaun atunci cand auziti "Come on! Let's twist again...", apai nu trebuie sa ratati acest colt de Internet.

Coincidenta sau nu, autorul sau autoarea blogului (inca nu m-am prins cum sta treaba!), a comentat la un post de-al meu, chiar inainte sa fac recenzia. :)

Acestea fiind spuse, hai pe Blogosphera s-o cititi!

Ce bine e...

2010-12-18T15:55:00.003+02:00

... sa te infasori in perdea si sa pretinzi ca te afli intr-un castel.

And you can tell everybody this is your song...

2010-12-15T19:51:00.004+02:00

versus

Diferenta este strofa asta:

I sat on the roof and kicked off the moss
Well, a few of the verses, well, they've got me quite cross

But the sun's been quite kind while I wrote this song
It's for people like you that keep it turned on.

Vi s-a intamplat sa va indragostiti de o melodie asa cum v-ati indragosti de o persoana? Eu o patesc frecvent... :D

Fara titlu

2010-12-14T22:25:00.002+02:00

Nu stiu, zau asa, ce e mai rau...

Simtim frustrare. Nimic nu ne multumeste sau nu avem idee incotro s-o apucam ca sa gasim un pic de liniste. Ne pierdem in labirinturi confuze, uneori create chiar de mintea noastra, cautand cu disperare iesirea... Si fix atunci cand credem ca suntem pe calea cea buna, inevitabil se intampla ceva si ramanem blocati.

Simtim neputinta. Desi vrem cu tot dinadinsul sa miscam lumea din loc, rotitele nu se invart deloc sau se indreapta in directia opusa. Reusim sa scapam totul de sub control si ne lasam cu capul plecat in bataia pustii...

Ne panicam. Desi dracul nu este atat de negru precum ni-l imaginam, plutim in deriva si nu vedem nicaieri colacul de salvare, dar el exista acolo undeva daca avem rabdarea si vointa de a-l cauta.

Simtim dezamagire. Avem visuri si aspiratii, ne dorim mai mult de la viata. Intotdeauna mai mult si mai sus. Dar nu ajungem acolo pentru ca cineva sau ceva ne pune piedica. Sau pentru ca propriile alegeri sfarsesc prin a ne juca feste. Iar dezamagirea e crunta. Nimic n-o poate indulci. Doar timpul ii mai atenueaza intensitatea.

Simtim furie. Mi-am adus aminte de o faza: eram la birou si ma apucasera nervii, dintr-un motiv ce-mi scapa acum. Evident, m-am manifestat destul de zgomotos. La care colega mea, foarte candida si directa, imi spune: "Uite! Traiesti!". M-a lasat fara cuvinte! Am stat o clipa si am incercat sa-mi revin... Asta inseamna sa traiesti?!

Tradam. Devenim egoisti si nu mai tinem cont de sentimente, principii, morala, maniere. Interesul sa traiasca si fiecare dintre noi odata cu el! Semanam minciuni pe care le ticluim cu atentie si culegem neincredere. Apoi, avem tupeul sa ne victimizam sau sa gasim vinovati in persoana altora.

Imi vine sa sterg tot sau sa rup foaia si s-o arunc in foc, ca pe urma s-o privesc cum arde. Nu mai vreau sa mai aud. Nu mai vreau sa mai vad. Nu mai vreau sa mai simt. Refuz sa vorbesc. Imi vine sa ma inchid in casa. M-a cuprins o stare de indiferenta si de lehamite de nedescris. Nu voi mai misca un deget pentru nimeni. Si e nasol pentru ca se apropie Sarbatorile... Ar trebui sa fiu cu sufletul impacat si mintea limpede. Totusi, o sa incerc! Ma tot gandesc la o plasa rosie cu portocale si o bancnota, lasate pe masa din bucatarie cu multi ani in urma. Craciunul e frumos, trecerea dintre ani e plina de speranta. Asta inca nu am uitat!

Off, as fi vrut sa fie o postare mai vesela. Poate data viitoare?

As vrea...

2010-12-11T17:23:00.001+02:00

... sa scriu povesti, pe care apoi sa le traiesc.

M-am apucat de recenzii...

2010-12-11T14:20:00.002+02:00

Avertisment! Acest post poate fi susceptibil de lauda de sine... Cateodata, aceasta miroase si bine! (a Gucci Envy :D)

Pentru ca-mi place mie treaba asta cu blogging-ul / bloggaritul / blogosfera, m-am implicat recent, destul de timid, intr-un proiect pe care-l consider cu potential. Este vorba despre Blogosphera.ro.

Pe scurt, aici veti gasi recenzii ale blogurilor care conteaza, scrise cu pasiune, piperate cu critici, indulcite de vorbe bune. Diversi bloggeri, cu nenumarate pareri, mai mult sau mai putin pertinente, sunt luati rand pe rand in colimator. Pe baza unor criterii clare si obiective, in urma unei analize facute cu atentie, fiecare blog primeste o nota de la 1 la 5, sub forma unui draGusor. Cu cat ai mai multi din astia, cu atat mai bine! Detalii despre notare aici.

Ideea mi se pare geniala, asa ca am decis sa fac o prima recenzie. Si pentru ca nu puteam sa incep altfel decat in forta, am ales sa va povestesc despre "Si blondele gandesc", blogul meu preferat. Iata ce-a iesit!

Mie imi place! Mi-am propus sa continui cu o recenzie pe saptamana... Hai cu incurajarile si bagati Blogosphera in Reader, ca sa fiti la curent cu noutatile!

Push by Matchbox Twenty

2010-11-29T17:24:00.000+02:00

I wanna push you around...
I wanna push you down...
I wanna take you for granted...

Cand corpul nu te mai asculta...

2010-11-26T00:04:00.000+02:00

... ai dat de dracu'!

Am vazut acum multi ani un documentar pe Discovery si a fost o chestie care mi-a ramas in minte: cica organismul uman functioneaza dupa un mecanism absolut perfect, dar sunt factori care il influenteaza bla, blaaa... N-am retinut ce-a urmat dupa! M-a deranjat cuvantul "perfect", insa... Cum adica perfect? Exista asa ceva? Sunt oameni care nu au niciun defect, care sunt sanatosi tun, vorba vorbei din popor? Eu nu cred... De fapt, eu sunt convinsa ca suntem la mila organismului uman pe care-l primim drept mostenire genetica atunci cand scoatem primul oracait, asa in semn de bun venit pe lume... OK, avem medicamente, avem doctori, facem operatii, avem vointa si ambitie, dar totul pana la un punct... Este departe de "perfect", daca ma intrebati pe mine! Poate ar fi trebuit sa-mi amintesc ce ziceau oamenii aia de la Discovery in continuare... Poate era asa... In pura teorie... Sau poate se refereau la functiile organismului si la complexitatea lui...

Mi se trage de la ceva chestia asta... Sa spunem ca nu am fost tocmai ocolita de neplaceri medicale, copila fiind, ba chiar am cunoscut imperfectiunea corpului din dotare destul de des. Slava Cerului, fara tragedii insurmontabile! Drept urmare, sunt terifiata de tot ce inseamna durere fizica, medic, spitale, tratamente, interventii & co. Bine, intr-o tara ca Romania in care sistemul e asa cum il stim cu totii, nu ai cum sa fii altfel decat terifiat, ingrozit, socat, lesinat de frica.

Am fost bolnavioara zilele astea... Nu mai fusesem de ceva vreme... M-a luat brusc si am trecut printr-o serie de stari, niste minunatii... De data aceasta, insa, there was a catch: cred ca am provocat singura toata tarasenia, in sensul ca mi-am permis sa fiu vulnerabila si mi-am lasat organismul sa cedeze. Cred ca am vrut sa simt durere fizica in locul celei psihice, in locul tensiunii acumulate, in locul frustrarilor... Iar reactia nu a intarziat sa apara!

Dar, asta nu-i nimic... Chiar nu e! Avem o cunostinta de familie care a aflat ca are doua tumori la ficat. Il asteapta citostaticele... Unde dracu e perfectiunea? In fine, e om in varsta... Asa de tare ma socheaza ce se intampla cu organismul uman atunci cand imbatraneste... Asa de rau imi face atunci cand aud de copii sau tineri cu boli incurabile... Printre putinele momente in care mi se taie respiratia pret de cateva secunde, la propriu... Nici nu vreau sa ma gandesc!

Sanatate, dragii mei, multa sanatate!

O alta lume

2010-11-15T00:25:00.003+02:00

OK, OK, am fost disparuta in misiune... Ce misiune? Voi detalia intr-un post ulterior...

A trecut ceva vreme de la ultima mea confidenta. E timpul sa actualizam jurnalul de bord!

Dupa cum va marturiseam intr-o frumoasa dupa-amiaza de iunie, sufar de un acut dor de duca si-mi doresc sa vizitez multe locuri din tara, numai ca sa scap de lehamitea pe care mi-o provoaca Bucurestiul prafuit si indolent, chiar si pentru cateva zile. Pana acum, am reusit sa ajung in Sibiu (Sigh!) si, mai nou, in Cluj.

Ei bine, da, stiu ca ma invidiati, dar am fost in Cluj de curand si despre asta vreau sa va povestesc... M-am suit ca o floare in avion si m-am lasat purtata de norisori peste munti si vai. A propos, noroc ca am nimerit la geam! Zau ca nu mi-am putut dezlipi fata de el... Fascinata este putin spus, dar putin! Sunt multe lucruri pe care nu le inteleg, iar frica de avion este unul dintre ele. In fine... Cu riscul de a ma repeta: acolo sus, lumea pare frumoasa si infinita, e greu sa pun in cuvinte ceea ce simt, insa, pe masura ce ma apropii de pamant, constat cu amaraciune ca lumea este, de fapt, mica si inchistata, prinsa in capcane mortale. Or is it just me?

Ce sa va spun mai intai de Cluj? Ca este un oras superb? Cei care ati avut privilegiul sa-l vizitati stiti deja acest lucru. Cei care ati fost mai putin norocosi, vi-l recomand cu caldura! Ca este o alta lume? Da, este! Inca nu-mi dau seama de ce ma simt atat de dezradacinata, de ce nu reusesc sa-mi gasesc locul... Tot ce vad in afara de Bucuresti, mi se pare o alta lume... Asa mi s-a intamplat si in Cluj! Cladirile parca au prins viata, strazile m-au primit cu bratele deschise, soarele mi-a zambit, iar copacii mi-au mangaiat parul. OK, exagerez cu poezia, dar nu sunt departe de adevar! Ar trebui sa incercati senzatia... M-a uitat Doamne-Doamne pe o banca in Gradina Botanica (obiectiv de neratat, daca ma intrebati pe mine) si asa de bine a fost...

O mentiune: probabil va asteptati sa vedeti si poze, dar trebuie sa stiti ca aveti de-a face cu o fosta blonda, care a omis sa ia aparatul din biblioteca. Nu-i nimic! Am facut fotografii cu mintea si cu sufletul. Imi pare, insa, rau ca nu le pot da "Select all & Share".

Lasand in plan secund arhitectura si pulsul orasului, a fost altceva care m-a surprins in mod placut: oamenii. In totala antiteza cu ce vad prin Bucuresti, clujenii sunt calzi si deschisi, au fata luminata, chiar si la ora de varf, se plimba pe strada si stau pe bancute cochete, te privesc ca si cum le-ai fi prieten, nu dusman, iti acorda prezumtia de nevinovatie, sunt agitati si calmi in acelasi timp... Sa mai zic?! Ah, da! Ar mai fi ceva: Doamne, cat pot sa manance oamenii astia! Mult si bun! :) Iar pentru cei ca mine: pofta este la ea acasa! In ceea ce priveste dulcele grai ardelenesc, da, chiar este dulce!

Toata experienta n-a facut decat sa-mi intareasca ideea de a parasi the Big (Rotten) Apple for good & as soon as possible... Si o sa reusesc! Este o promisiune pe care mi-am facut-o cand stateam pe banca in Gradina Botanica, chiar daca asta inseamna ca fug si las in urma persoane dragi, chiar daca n-o sa fie un picnic la iarba verde, chiar daca... Take a chance, make a change and breakaway... Si daca se poate, cat mai departe de Romania!

As vrea sa inchei intr-o nota pozitiva, dar cum?! Asa e bine?

Niste ganduri

2010-10-23T23:58:00.000+03:00

Halat alb si pufos... Nimic altceva pe dedesubt... Senzatie placuta de cald, direct pe piele... Si multe ganduri... Intentii bune sau rele? ... Zambet siret... Hai ca merge... Exprimare, nu reprimare... Simtire, nu ratiune... Emotii, nu panica... Durere de cap... Blackout... OK, ne revenim... Relaxare... Incredere... Vezi ca se poate? ... Stiam ca se poate... Dar... Mereu un "dar"... Fa lucrurile asa cum stii, asa cum simti... Absolutely no regrets... Asa spunea un om intelept... Fara a concretiza asteptari sau consecinte... Dar cu ele in constiinta... OK, imi asum tot ce vine... Asta sunt eu... Hey, iata o premiera! ... Nu depind de altcineva decat de mine... Off, durerea asta de cap nu-mi da pace... Ma opresc... Pun capul pe perna... Uneori, cred ca acesta este cel mai placut lucru din lume... Speranta... Noapte buna!

Introspectie

2010-10-16T11:58:00.000+03:00

Mi-e teama de banal si de mediocru... Am nevoie in viata mea de substanta, de un sens ideatic, de o directie clar conturata. De obicei, imi extrag aceasta seva din lucrurile marunte, dar care cantaresc greu sau genereaza frumusete prin natura lor, precum si din oamenii din jurul meu.

Recunosc, insa, ca m-am plafonat in ultima vreme deoarece m-am lasat coplesita (da, e vina mea!) de oferta cotidiana, nepasatoare, de rutina care mi-a anchilozat simturile, de munca in zadar pe care n-o apreciaza nimeni. M-am lasat inselata de oameni care vorbesc mult, dar spun putine si asa de rau ma enerveaza cand nu am de la cine invata lucruri noi... Am uitat sa vad frumosul din lume, am refuzat chiar sa mai cred in existenta lui, n-am mai putut sa simt liber, fara limite si frica, sa ma pierd in imaginatie... Incerc sa ma conving, totusi, ca limitele sunt numai in mintea mea. E o lupta continua, iar izbanda pare departe...

Ei bine, astazi incep sa-mi aduc aminte! E timpul sa ma trezesc din amorteala, caci pentru mine banalul nu este o optiune viabila si-mi produce fiori reci pe sira spinarii. Nu vreau sa cad vreodata in acest pacat!

Culese din trafic - Busted!

2010-10-11T22:04:00.000+03:00

Ghiciti ce?! Mi-am luat-o! De la tanti cu radaru'... Pentru prima oara in 5 ani!

Sa va povestesc: am iesit vineri seara la o citirica/suculet pentru soferita, urmand ca la sfarsitul serii sa ne indreptam cu mult entuziasm spre munte... Ca un facut, tema principala, aprig discutata la masa a fost intalnirea cu Autoritatile Rutiere, in diverse situatii, unele mai amuzante decat altele... Eu am stat cuminte si-am ascultat, neavand nimic compromitator la dosar. In acelasi timp, am bagat la cap cum trebuie sa procedezi in cazul in care patesti o nepatzita...

Dupa cum bine intuiti, nenea Murphy si-a facut treaba si de data aceasta... Ma aflam pe Mihai Bravu, trecusem de intersectia de la Baba Novac si ma pregateam sa "mangai" pedala de acceleratie, cum obisnuiam in zona respectiva... Si ce sa vezi? O tanti bruneta, cu o sapcalie chic imi face un semn discret sa opresc... Bag semnal, trag pe dreapta, avarii... Dau sa cobor... Nu stiu de ce... Tanti imi zice sa las geamul si sa prezint actele... Ii raspund candida si prompta! Imi spune ca am fost detectata de aparatul radar conducand cu 72 km/h. Limita pe tronsonul respectiv era de 50 km/h. Ii zic ca stiu si ca astept amenda!

Dupa ce a completat procesul-verbal, m-a intrebat daca vreau sa-l semnez si-atunci am avut un moment de razmerita:

- Si ce se intampla daca nu semnez?
- Trebuie sa opresc un martor care sa ateste ca nu vreti sa semnati...
- Bine, semnez!

Si asta a fost! Cu toata viteza inainte, zic... Sau poate nu!

M-a potolit un pic... Dar cred ca imi cumpar detector de radar! :D

Galeria Van Gogh - Cafe Terrace at Night, Arles

2010-09-30T17:52:00.000+03:00

The beautiful Van Gogh... Gasiti chiar aici pictura saptamanii!

Enjoy!

Una mica, fugitiva - Ploaia

2010-09-29T22:37:00.001+03:00

Ploua... Iar eu cu ploaia am o relatie aparte de dragoste si ura in acelasi timp...

Sunt o friguroasa prin definitie, deci ploaia... definitely not my thing! In plus, ea vine asezonata de cele mai multe ori cu vant, tunete si fulgere, picaturi reci care-mi zburlesc parul si-mi uda imbracamintea, nori cenusii si o stare de apatie... Cand ploua, ma simt obosita, chiar daca nu am motive... O singura exceptie se prefigureaza in toata treaba asta: ploile de vara! O diferenta ca de la cer la pamant... A propos, vreau sa vina vara inapoi, sa ne gaseasca pe amandoi...

Pe de alta parte, ploaia transmite o tristete care ma atrage... Stiu, e ciudat! Devin nostalgica si ganditoare... Parca scoate brusc la suprafata trairi si sentimente dintr-o alta viata, care nu-mi apartine, dar totusi imi este familiara... Sa fie oare de la faptul ca sunt nascuta toamna?! Asta este un argument superficial... Cu siguranta, there's more to it than that!

Nu in cele din urma, ploaia ma leaga de un loc anume, un colt de Rai de care mi-e dor, in care am intalnit cei mai frumosi ochi albastri... Atunci cand incep sa cada picaturi de sus, imi aduc aminte de ei!

Intre timp, ploaia a stat si este placut afara... Mai, mai ca m-as baga la o plimbare nocturna! :D

How on Earth did I get so jaded?

2010-09-27T20:26:00.001+03:00

Am avut un vis straniu, dar previzibil, daca pot sa-i zic asa. Ma aflam intr-un tren si... n-o sa va povestesc mai departe! :D

Ideea este ca m-a dus cu gandul la o melodie draga mie, care zice asa:

Bought a ticket for a runaway train
Like a madman laughin' at the rain
Little outta touch, little insane
It's just easier than dealing with the pain...

Versuri aici.

Ciresele sunt la putere!

2010-09-21T22:51:00.000+03:00

Pentru cei (multi) care ajung pe blogul meu din motoarele de cautare si care vor sa afle diverse informatii despre cirese dulci, amare, galbene, acrisoare (adica visine), am creat o sectiune speciala, dedicata acestui subiect.

Asadar, daca ajungeti aici, va rog sa nu va luati talpasita rapid, caci va pun la dispozitie o sumedenie de chestii utile si misto, toate laolalta, toate pentru a servi interesul si curiozitatea voastra, cum ar fi:

O super reteta de preparare a faimoasei dulceturi de cirese amare;
O poveste despre nobila origine a acestor fructe;
Cateva date mai putin cunoscute despre cirese, dar interesante;
Relatia cirese - calorii pentru cei care tin la silueta lor;
Benefiicile cireselor pentru sanatate.

Enjoy!

Paranteza: Ma oftic ca sezonul cireselor nu dureaza un an intreg...

Poftiti la fotografie, va rog!

2010-09-16T23:05:00.008+03:00

Obiectiv: incantare

Se serveste: fotografie pe paine

Ingrediente: originalitate, inspiratie, profesionalism si o mica doza de nebunie (asta cu nebunia este de la mine putere :P)

Mecanism: concurs cinstit, cu notare

Incentive: curs de initiere in arta fotografiei, cu guru Toni Salabaşev + 15 minutes of fame in mediul virtual

Beneficiari: norocosii clasati pe primele 3 locuri, in urma notarii

Locatie: blogul lu' Mona... Consultati detalii despre concurs aici!

Slogan: E adevarat ce se aude pe la colturi... O fotografie face cat o mie de cuvinte!

Hai sa aveti bafta!!!

Una mica, fugitiva - Mail

2010-09-16T15:39:00.003+03:00

From: Laura
To: cjcalarasi@calarasi.ro (Consiliul Judetean Calarasi); ioachim.tofan@calarasi.ro; daniela.gradea@calarasi.ro

Stimabililor,

As vrea sa ma ajutati sa inteleg cum ati gandit dvs. actiunea de reabilitare a drumului judetean DJ 301, pe tronsonul Fundeni- Budesti.

Va intreb deoarece bunicul meu locuieste in comuna Vasilati si ultima oara cand l-am vizitat, am fost nevoita sa parcurg 10 kilometri pe pietre. Nu pietris, nu nisip, nu sosea decopertata, ci PIETRE!

As vrea sa va rog sa-mi platiti revizia tehnica si rovigneta la masina... Nu veti face acest lucru, nu-i asa?

Dvs. ati mers cu masina pe-acolo? Daca nu, va invit la o plimbare, dar nu cu autovehiculul meu, caci este in service!

Sunt curioasa daca v-ati imaginat cum este sa mergi cu o masina mica pe pietre. V-ati gandit la cei care tranziteaza acest drum si la problemele pe care ei le au pentru ca lucrurile nu se fac cu cap?

Indraznesc sa-mi exprim si eu umila parere: nu era oare mai simplu sa lucrati pe portiuni sau pe un singur sens, astfel incat sa se poata circula in conditii mai umane pe celalalt sens? De fapt, daca stau bine sa analizez situatia, inainte erau cratere pe-acolo... Nu, nu erau gropi, ci cratere! De zeci de ani... Oricum, nu ati fi facut viata soferilor cu mult mai usoara, dar totusi...

Inca o intrebare si va las sa faceti managementul calitatii in continuare: dormiti linistiti noaptea?

Multumesc,

Laura

-----------------

Sunt curioasa daca primesc raspuns! :D
Indivizii mentionati (cica) sunt Project Manageri pe acest proiect. De aceea, m-am gandit sa-i bag si pe ei in seama...

A sunat clopotelul!

2010-09-15T21:29:00.003+03:00

Eheee... As fi vrut eu sa-l mai aud inca o data! Imi aduc aminte cum paseam sfioasa in sala de clasa in prima zi de scoala, cu o mie de ganduri care-mi zburdau prin minte... Oare in a cata banca voi fi repartizata si cine va fi norocosul coleg care ma va insoti? Oare voi reusi sa depasesc sau macar sa egalez performantele de anul trecut? Dar daca la mate nu voi face fata? O sumedenie de emotii amestecate...

Apoi, mai tarziu, la liceu, deja se schimbasera datele problemei... Da-o incolo de matematica! Cum fac sa nu iau 2 la romana? Auleo... vine si Olimpiada la franceza! Da' tipul ala brunet, cu ochii albastri cine e?

Doamne, mi-e dor de vremurile alea... Stiti, eu am facut parte dintre putinii copii care se duceau cu bucurie la scoala. Fiecare zi era o provocare pentru mine deoarece invatam un lucru nou sau eram supusa unor situatii inedite, care-mi puneau imaginatia la incercare. Laura de-atunci (Bibo in devenire) era diferita de Laura de-acum... Si tare imi doresc sa pot da timpul inapoi! Singurele griji erau absentele pe care profu' de istorie le trecea in catalog in scopuri dojenitoare atunci cand intarziam dimineata, dar pe care le motiva la sfarsitul orei si scapam basma curata.

M-am reintalnit de curand cu o parte din fostii colegi de liceu... Vechea gasca! Oameni cu care imparteam totul... Timp liber, idei, divergente de opinie, pachetelul de mancare... Ne-am pus la punct cu noutatile din viata fiecaruia si ne-am amintit cu sclipire in ochi de pataniile din cei 4 ani... Mi-am dat seama ca am crescut frumos cu totii si ca fix peripetiile pe care le-am rememorat ne-au slefuit personalitatea, transformandu-ne in diamante. Nu, nu ma sfiesc sa afirm acest lucru deoarece sunt mandra de generatia din care fac parte. Imi vine un singur cuvant in minte si acela este: "Multumesc!".

De-as putea sa mai fiu din nou scolarita, ce bine ar fi...

Galeria Van Gogh - Starry night over the Rhone

2010-09-15T16:49:00.000+03:00

The beautiful Van Gogh... Gasiti chiar aici pictura saptamanii!

(In ultimul timp, am somat la acest capitol, dar promit solemn sa ma redresez!)

Oh, boy!

2010-09-09T10:55:00.004+03:00

There's a new guy in my little town... Welcome to my world, darling! Want some candy?

I miss my dog!

2010-09-01T00:09:00.000+03:00

M-a busit plansul in dus... Ma gandesc ca poate imi trece daca pun totul "pe tapet", aici... Am avut o catelusa, care a stat cu noi 15 ani si care a venit sub forma unui cadou nesperat, de ziua mea. Tot in octombrie a si plecat, acum aproape 2 ani...

In ultimul timp, imi vine in minte imaginea ei... Am crescut cu ea si nu cred ca voi mai avea vreodata o prietena atat de devotata. Mi-e dor sa-i aud labutele tropaind prin casa, mi-e dor sa ma uit in ochisorii ei mari si sa-mi pun capul pe al ei... Asa de tare ma linistea acest lucru! Stia cand eram trista si ma inveselea cu ghidusia ei, ma simtea cand eram bolnava si se facea colac langa mine ca sa-mi tina de cald, imi lingea lacrimile, vrand parca sa ia asupra ei durerea... Imi trec prin cap ultimele clipe si ma apuca plansul...

Nu stiu daca intelegeti. Poate reusiti numai daca ati avut o experienta similara si ati iubit un animalut atat de tare incat acesta a devenit un membru al familiei. In fine... As fi vrut sa am puterea sa pun o poza cu Ghita (de fapt, oficial, o chema Peggy), dar mi-e imposibil... Imi place sa-mi imaginez ca se afla acum in Raiul cateilor, sta pe un norisor si mananca prajituri... Le prefera inaintea oricarui fel de carne! Mi-e dor de ea! :(

Never is a long time...

2010-08-24T20:22:00.001+03:00

Cine a stat de vorba cu mine in ultimele 2 saptamani stie ca mi s-a pus pata pe Roxette... Ei, am descoperit ieri o melodie de-a lor compusa in 1992... Nu-mi vine sa cred ca au trecut atatia ani si eu de-abia acum aflu de ea... Well, I guess everything happens for a reason!

Deci, imi rupe sufletul in 7 si mi-l arunca in prapastie... Care se pricepe sa citeasca printre randuri, felicitarile mele!

Cantecul suna cam asa:

Iar versurile sunt... Oh, Doamne!

You build it up and teared it down,
There's no reason to follow you.
You left the song without a sound,
You left the story I made for you.
Softly angels bow and cry
In the stillness of the night.

Never is a long time, goodbye.
No answers for the asking.
It's a long time, goodbye.
No mercy for the aching.
It's a long time,
Oh, I see no light on the forsaken.
Never is a long time, goodbye.
Let's spend the night
When this dream has come to an end.

Sometimes you laugh,
Sometimes you cry,
And yes, I've cried over you.
You left me blind in paradise.
You left me hungering for the touch of you.
Snow white angels run and hide
In the blackness of the night.

Galeria Van Gogh - Lilacs

2010-08-16T17:41:00.002+03:00

The beautiful Van Gogh... Gasiti chiar aici pictura saptamanii!

100

2010-08-12T22:26:00.005+03:00

Back. Ei, stiu ca toata lumea asteapta sa povestesc cum a fost in vacanta, dar uite ca s-a nimerit altfel. Acesta este postul cu numarul 100 si m-am gandit sa-l insemn in catastif asa cum se cuvine. Nu este o cifra impresionanta, dar pentru mine e important... Blogul asta mi-a condimentat putin orele de plictis. Am inceput sa-mi astern gandurile aici in primul rand pentru ca imi place sa scriu. Apoi, a intervenit curiozitatea, intriga si i-am prins gustul rapid. Nu e ca si cum ai scrie intr-un jurnal... E altfel, e misto! Nu-mi vin acum cuvintele potrivite pentru a descrie intocmai sentimentul. Pur si simplu, misto!

Am recitit primul post, cel in care argumentam constiincioasa de ce am pornit blogul... Cred ca pana acum am respectat lucrurile insiruite cu emotie intr-o dimineata relaxanta de decembrie si ma bucur... Ma bucur ca am cititori fideli si ca prietenii mei dragi se numara printre ei. Ma simt bine cand cineva comenteaza, chiar daca uneori sunt si pareri contradictorii. Imi tresare inima cand vad ca am si vizitatori noi, care nu ma cunosc, dar au aflat de mine somehow. Nu scriu pentru faima in blogosfera, vreau doar sa captez in spatiul virtual ce-mi rasare in minte asa mai pregnant, fara menajamente. Si de ce am ales spatiul virtual? Pentru ca acolo ma regasesc cel mai des...

Rasfoiesc multe alte bloguri si mi se pare ca unii au chestii mai interesante de spus sau poate maniera in care o spun este mai speciala. Pana la urma, fiecare cu ce-l doare... Le multumesc, insa, celor care m-au incurajat, dar si celor carcotasi, care m-au ajutat cu critici constructive. Sunt deschisa oricarui subiect. Pe bune! Chiar sunt in cautare de provocari... Sper sa fiti si voi! Stiu ca va place dulceata de cirese amare! :D

Pilda despre schimbare

2010-07-30T22:56:00.002+03:00

Am si eu o obsesie. De fapt, am mai multe, dar nu mi-am propus sa le enumar acum! :D

Este vorba despre schimbare. Ei bine, eu percep intotdeauna schimbarea ca fiind ceva negativ sau care-mi suceste viata de n-o mai descurca nici Bâtu... Mi-am adus aminte de o poveste spusa de cineva drag, care m-a invatat multe lucruri despre... MINE!
Cica era odata intr-un sat un batran, care avea un flacau, iar acesta tocmai fusese napastuit de soarta. A avut un accident in urma caruia i-a fost amputat un picior. Un vecin s-a incumetat sa-i calce pragul si sa-l intrebe cum reuseste sa faca fata situatiei, iar raspunsul a venit prompt: "O fi bine?! O fi rau?! Cine stie..." Neasteptandu-se la o astfel de reactie, vecinul a ramas perplex: "Cum adica?! Poate sa iasa ceva bun din asta?!" Batranul a ridicat din umeri in semn de nestiinta si discutia s-a incheiat acolo... Trece un an si vine razboiul... Baiatul vecinului este chemat la datorie, cel al batranului ramane acasa, avand in vedere invaliditatea sa.

Morala: o schimbare nu este neaparat un lucru rau. Problema este ca, de cele mai multe ori, trebuie sa avem rabdare pana sa-i simtim efectele cu adevarat...

P.S. : Postul a venit mai mult ca o consolare pentru mine... O fi bine?! O fi rau?!

Galeria Van Gogh - The Mulberry Tree

2010-07-30T17:12:00.000+03:00

The beautiful Van Gogh... Gasiti chiar aici pictura saptamanii!

Una mica, fugitiva - Proiect Sci-Fi

2010-07-26T20:38:00.003+03:00

Am o pretena, cu un entuziasm molipsitor si cu o putere de mobilizare cum rar am mai vazut, care sustine un proiect foarte misto despre un fenomen la auzul caruia multi dintre voi tresariti in semn de incantare: science fiction. Desi eu nu sunt Mulder & Scully type, am zis sa postez informatia si pe blogul meu, caci nu stii niciodata de unde sare iepurica. Asadar, detalii mai jos:

Obiectiv: Research tematic in vederea publicarii unei carti Sci-Fi, care va trata subiecte legate de istoria lumii, cu accente sociale, politice, stiintifice, religioase, filosofice, etc.

Activitate: Focus grup format din 3 persoane care, prin dezbatere si brainstorming, vor contribui la dezvoltarea unor idei si concepte, ce vor aparea in acest volum.

Tip de colaborare: Voluntariat, part-time. Intalnirile se vor desfasura dupa-amiaza sau in weekend-uri, in locatii din tara, costurile fiind suportate de initiatorul acestui proiect.

Profilul ideal: Studenti care, prin natura specializarii din facultate, poseda cunostinte generale de istorie, filosofie, fizica, sociologie, antropologie, pasiune pentru literatura (SF in mod special). Se cauta oameni cu minte frumoasa, curajosi, outspoken, inteligenti, curiosi, cu verticalitate si principii, interesati sa asimileze informatii in varii teme, dar nu la nivel superficial, ci in profunzime.

Beneficii: Membrii focus-grupului vor aparea pe lista celor care au participat la acest proiect, iar cartea va fi promovata in afara tarii. Plusul de valoare: multitudinea de informatii vehiculate, dezbaterea conceptelor cartii si interactiunea cu o persoana - autorul cartii, de un calibru superior, cu prestanta, experienta, cunostinte vaste si o cultura deosebite.

Contact: Cei interesati sunt rugati sa trimita un CV pe adresa ramona.elefterescu@gmail.com, iar candidatii potriviti vor fi contactati in cel mai scurt timp.

Termen-limita: 2 saptamani, incepand de astazi.

Multa bafta copii!

Una dintre acele zile

2010-07-25T16:44:00.010+03:00

La propriu! De fiecare data cand sunt in "perioada delicata a lunii", in ciuda tuturor insistentelor si implorarilor mele disperate de a gasi o alinare / scapare, imi pun o intrebare cu semantica originara: "De ce trebuie sa sufere toate femeile luna de luna ca a fost Eva talamba?!".

Pe bune! Ce-i asta? Un fel de pedeapsa? Dar de ce? Oare Dumnezeu nu se putea gandi la un mecanism mai simplu pentru aducerea pe lume a copiilor? Sau macar sa se declanseze doar atunci cand un cuplu incepe sa-si doreasca un plod dupa chipul si asemanarea celor doi... OK, aberez! Dar nu inteleg de ce primim la pachet si dureri ingrozitoare, paralizante chiar, nervi cat China si India la un loc, modificari inutile ale organismului si tot asa... Unele femei sunt chiar mai ghinioniste decat altele: "fericirea" le pocneste atunci cand le este lumea mai draga, fara vreun avertisment in prealabil!

Da, admit! Suntem insuportabile, desi ne vine greu sa recunoastem, dar, in umila noastra aparare, trebuie sa stiti ca este un proces al naibii de complicat. Uneori, nici noi nu reusim sa ne toleram... Avem stari care ne ataca din senin si pe care nu le putem controla, oricat am incerca... Ne vine sa dam in cap fara mila sau remuscare tuturor persoanelor cu care ne-am incrucisat existenta si, de cele mai multe ori, atentam la sanatatea mentala a masculului cu care impartim bunele si relele cotidiene. Iar el nu reuseste sa priceapa sau sa gaseasca o explicatie pentru comportamentul nostru, devine, la randul lui, iritat si uite asa se duce pe apa Sambetei linistea conjugala... Si pe buna dreptate! Eu ii inteleg pe bietii masculi cand zic ca femeile sunt toate nebune si greu de descifrat, insa, in acelasi timp, nu pot sa nu solidarizez cu suratele mele pentru ca stiu exact prin ce trec...

Revin! Cu ce-am gresit sa patim una ca asta? Luna de luna, timp de ţinşpe mii de ani... Make it stop! Oare nu se poate inventa niciun contra-mecanism in genul epilarii definitive, care sa nu implice mutilarea chirurgicala si care sa permita totusi femeilor sa faca bebelusi frumosi si dolofani, intru perpetuarea speciei umane?!

Sibiu - The Land of Plenty

2010-07-23T20:29:00.003+03:00

Am visat... Am visat cu ochii deschisi de-o mie si una de ori cum o sa fie cand o sa ajung ACOLO... E ciudat! Mie nu-mi place sa ma amagesc cu lucruri pe care nu le vad sau nu le simt... Trebuie sa fie totul tangibil! In schimb, de Sibiu m-am indragostit chiar inainte de a apuca sa-l savurez pe viu... Nu mai stiu exact care este sursa acestei fascinatii (caci a pornit de undeva, din capsorul meu plin de imaginatie)... Nici nu e important acest lucru...

Am refuzat cu incapatanare sa vizualizez poze din Sibiu, stiind ca intr-o buna zi, visul meu va deveni realitate... Am vrut ca experienta sa fie veridica, naturala... Mi-am dorit sa fiu swept away (mi se pare mult mai sugestiva expresia in engleza)! Si... am fost! Ati putea spune ca exagerez, ca doar nu e cine stie ce oras extraordinar din Europa sau de prin America de Sud... Nu e! Dar m-am simtit imbelsugata sufleteste in Sibiu si asta este tot ce conteaza pentru mine! De aceea, l-am si botezat cu drag "The Land of Plenty"... Mai mult decat atat, sunt mandra ca acest oras este in tara noastra!!!

In 3 zile, am trecut de la agonie la extaz si invers... Am ras, m-am enervat, am muncit, m-am amuzat, am invatat, m-am bucurat, am cunoscut oameni frumosi... Dar, sa le iau pe rand, zic...

1) Plimbare & Fun

Drumul spre Sibiu a fost... cel putin interesant! Peisaje de vis la tot pasul si mult entuziasm din partea noastra, curmat de:

"Eu am zece degetele

Ce-am voie sa fac cu ele?

Sa le bag in sos?! Nuuuuuuuuuu

Sa mangai pisica?! Daaaaaaaaa"

Mda, prietenii stiu de ce! :))

Dupa check-in si o ora de odihna bine meritata, ne-am pus hainele de sarbatoare si am iesit la plimbare, prin centrul vechi. Magnifique! Cladiri cu iz medieval, cafenele cochete, floricele la fereastra, oameni relaxati si cu zambetul larg pe buze... Ce altceva sa mai ceri? Ne-am asezat la o masa si ne-am pus pe zis bancuri, care mai de care, in timp ce un nene canta cu patos la un pian vechi...

2) Peripetii

La ora 1, am luat-o usor spre hotelul nostru de 4* (Continental Forum). Am urcat fara prea multa vlaga in camera, unde... surpriza! Acolo, ne asteptau cuminti 2 fluturi mari si negri... Cu chiu, cu vai, cu sudoare pe frunte, am reusit sa le dau la cap. Insa, avea sa fie o seara lunga... Tocmai cand ziceam ca am scapat, mai vad inca 2... Fara sa stau pe ganduri, l-am chemat pe baiatul cu insecticid... In total, erau vreo 8... Nu, prea mult pentru mine! In acel moment, am zburat efectiv (ca sa pastrez registrul...) la receptie si am cerut inlocuirea camerei, dar, ghinion... Nu mai erau altele libere! Prima solutie inaintata de d-na directoare: scoatem fluturii si aerisim camera... Ăăă, no fucking way! Ar fi durat vreo 2 ore, iar noi la 7 trebuia sa fim up & running. A doua solutie: va mutati la Ibis! Avand in vedere ca tot ce ne doream in clipa respectiva era un amarat de pat, am acceptat fara prea multe comentarii. Si uite cum am ajuns sa ne plimbam prin Sibiu la 2 noaptea, tarsaind valizele pe asfalt... In fine, ne cazam (din nou!), iar colega mea arunca in eter o presimtire sumbra: "Eu zic ca seara inca nu s-a incheiat!"... Nimic mai adevarat! Tocmai isi ratacise telefonul proaspat primit de la prieteni... Panica! De fapt, era in troller... Cand sa incercam sa punem si noi geana pe geana, inchide geamul... daca poti fara sa cazi! Era un termopan care se deschidea de jos, in afara, permitand ditai haul... Dupa un ras isteric de 10 minute, am reusit sa-l inchidem, in echipa: ea a tras de el, iar eu am tinut-o de picioare! The end!

3) Work & Lovely people

In ciuda aparentelor, noi ne-am dus la Sibiu sa muncim. Am participat la un workshop pe tema leadership-ului, organizat pentru echipa de top management a companiei Pirelli. Dar sa nu va ganditi la ceva boring, caci nu a fost nicidecum cazul. Voi enumera doar cateva dintre activitati si va veti lamuri de ce spun asta: am dansat, am vizionat filmulete haioase si desene animate, ne-am distrat facand misto unii de altii, am desenat, ne-am pupat, am facut poze, ne-am tinut de mana, ne-am batut pe umar, am aclamat, am cantat, ne-am luptat, ne-am minunat impreuna cu un magician adevarat... Sa mai zic?! Eu, personal, am invatat in plus multe lucruri noi despre mine si despre ce inseamna sa fii un leader adevarat. Este o experienta pe care n-o voi uita prea curand, cu siguranta! But, I saved the best for last: am avut de-a face cu niste oameni incredibili, plini de viata, muncitori, frumosi si destepti, saritori si ma bucur enorm ca am avut sansa sa-i cunosc! Am mai spus-o, dar simt nevoia s-o spun si acum, sa ramana scris: Lumi, esti fantastica! Multumesc din suflet!

4) Liniste & Detasare

Sibiul a fost pentru mine ca o oaza de liniste si implinire sufleteasca. Desi nu mi-am propus acest lucru in mod expres, am lasat deoparte apasarile cotidiene si proiectele de la munca, am uitat de oboseala si de indivizii care-mi provoaca disconfort psihic, am ignorat planurile ce-mi abunda prin minte, am refuzat sa devin nostalgica la amintirea unor iubiri pierdute si niciodata regasite si... m-am bucurat cu inima! Cum n-am mai facut-o de ceva timp si-mi era dor... Imi era dor de mine asa, relaxata si increzatoare, puternica si surazatoare... Mi se citeste totul pe fata si ma simt ca o carte deschisa! Sibiu, I'll be back soon... Ma gandesc serios sa las pseudo-metropola Bucuresti in urma si sa ma indrept spre culmi mai luminoase si mai potolite...

P.S. : Mona, sar'na! Iti sunt recunoscatoare...

WTF is wrong with Vodafone?

2010-07-21T20:18:00.004+03:00

Declar in mod oficial data de 21 Iulie 2010 ziua Vodafone! Sunt clienta lor de jdemii de ani, nici nu mai stiu cati, insa, pana acum, m-au scutit de incidente majore... Ei bine, astazi am trait 3 momente speciale alaturi de ei pe care vreau sa vi le impartasesc... Poate trageti niste invataminte, zic!

1) Tentativa de fraudare

Eram la birou, suna telefonul, numar privat... O sa incerc sa redau intregul dialog dintre mine (L) si cioflingar (C), cu tot cu comentariile care-mi treceau prin cap la ora aia:

C: Buna ziua! Sunt (un Gigi) de la Serviciul Clienti Vodafone (deja era ceva suspect... de obicei, astia se prezinta). Sunteti titularul abonamentului?
L: Nu, este tatal meu, va rog sa-l contactati pe celalalt numar de telefon daca doriti sa discutati direct cu el.
C: Stiti, s-a produs o eroare de sistem... Cineva (!) a redirectionat de pe calculator convorbirile catre numarul dvs. de telefon si s-au efectuat apeluri internationale in valoare de 25 EUR... (Hopa, cam costisitoare pentru mine eroarea lor!)
L: Cum este posibil asa ceva? (Astia o ard dubios si m-au vazut pe mine cu ciunga in par...)
C: Stiti, a fost o greseala. Veti fi debitata cu aceasta suma pe urmatoarea factura, dar vestea buna este ca va ajut sa evitati acest lucru, daca sunati la un numar si urmati instructiunile din meniu. (WTF?!)
L: Dar ce anume trebuie sa fac? Trebuie sa dau date personale?
C: Nu! Spuneti-mi modelul de telefon pe care-l folositi...
L: (Pe un ton agresiv) Da' ce legatura are modelul? (pe principiul sula si prefectura)
C: Pai ca sa va dau instructiunile exacte...
L: Bine, am un Nokia 6300...
C: In acest caz, va rog sa sunati la 144...
L: (Il intrerup) Dar ce fel de date trebuie sa furnizez? Spuneti-mi va rog pasii exacti pe care trebuie sa-i urmez... (Deja ma amuzam!)
C: Nu se poate doamna! (iritat) Trebuie sa sunati intai!
L: Nu! Stiti cum facem? Lasati-ma sa sun la Relatii cu Clientii sa verific... (curioasa de reactie...)
C: Zbang!

Da, minunat! Apelez constiincioasa la Vodafone, prezint lu' tanti situatia, tanti ma felicita ca nu am picat in plasa si ma asigura ca este totul in regula pe contul meu, dau sfara in tara sa n-o pateasca si cei apropiati... Great! Sunt mandra de mine! Nu si de marea companie, caci au brese de securitate si iata dovada...

2) Factura neplatita

Trece o ora, trec doua... Suna iara telefonul... De data aceasta, numar specific de VDF. Loooool!!! Era robotul... Aveti o factura, care s-a emis in data cutare, cu scadenta in data cutare, iar la noi in sistem figurati ca nu ati platit... Ptiu belea! Factura era achitata de 2 zile direct din contul MyVodafone, cu confirmare primita pe mail, cu confirmare in sistemul lor la *224... Sa vezi ca mi-au hackuit astia contul... Verific ingrozita cardul, suma prelevata este cea corecta! Thank God! Pun mana pe telefon si sun la Relatii... Fratilor, ce se intampla?! Stati linistita ca plata este confirmata, apelurile nu vor fi restrictionate, banca e de vina! Nu e panica!

3) Extra-optiunea cadou

Deja colegii de birou erau la curent cu peripetiile si ne amuzam impreuna... Cand, ce sa fie?! Primesc SMS! Io: "Sunt astia de la Vodafone!" Era o gluma, chiar nu ma gandeam... Ei erau! "Optiunea Vodafone Passport a fost activata pe contul dvs". Aaa, nu, it's too much! Nu-mi aminteam sa fi facut aceasta operatiune, insa i-am sunat saptamana trecuta sa intreb daca am roaming-ul activ (DOAR SA INTREB!!!)... Oh, well, big mistake! Sun a treia oara, exasperata... Dom'ne, n-am activat nicio optiune!!! Dar de curiozitate in ce consta? Pai, daca aveti roaming-ul normal platiti 0,15 EUR/minut, iar cu VDF Passport aveti un tarif special de 0,70 EUR la 10 minute. Zic: si daca vorbesc un minut, tot atat platesc, nu?! Da! Frate, ma duc la greci 10 zile si nu stau calare pe telefon, va rog s-o dezactivati! Dar, totusi, de ce este prezenta? Pai stiti ca derulam niste campanii (la dracu cu ele, bey!) si oricum nu sunteti taxata in plus pe factura... Nu este OK, as aprecia daca mi s-ar solicita acordul data viitoare..... (mama voastra de nesatui!) Promite omul dezactivarea si se incheie convorbirea! La 2 minute, primesc mesaj: "Va asiguram ca optiunea de roaming este activa..."! Dupa inca 2 minute, alt mesaj: "Va confirmam ca optiunea Passport a fost dezactivata"... Finally!!!

Still, the night is young... VDF, ma lasati si pe mine sa dorm?! Sau maine cand imi verific contul, o sa-mi piara toata linistea?! Jesus.... Traim in Romanica si asta ne ocupa tot timpul, ca bine zice Badea!

Galeria Van Gogh - Wheat field with cypresses

2010-07-21T20:11:00.001+03:00

The beautiful Van Gogh... Gasiti chiar aici pictura saptamanii!

Una mica, fugitiva - Admiratorul secret

2010-07-20T15:55:00.003+03:00

Saptamana trecuta, m-am bucurat de multa atentie! Si-mi place intotdeauna cand mi se intampla acest lucru... Este asa de reconfortant sa stii ca cineva se gandeste la tine si te viseaza cu ochii deschisi... sau inchisi. Ei bine, eu am avut acest privilegiu! Am primit sistematic mostre de admiratie sub forma unor beep-uri... Chiar atunci cand plictisul atingea cote maxime, iar eu simteam nevoia acuta de a fi in centrul universului, pac si beep-ul! Minunat, va jur! Acum, insa, as vrea sa intorc serviciul acestei persoane si sa-i marturisesc, in premiera, sentimentele mele (Grasule, iarta-ma!). Aici si acum, este singura modalitate! Trebuie sa afle toata lumea... M-ai facut sa ma vad mai frumoasa si mai speciala decat stiu eu... M-ai ajutat sa infloresc! As dori din tot sufletul sa-ti pot sopti la ureche vorbe de dor (da, dor, caci de luni incoace m-ai neglijat...), sa te ascult cuminte, sa-ti sorb cuvintele intelepte si sa-ti spun, la randul meu, cu o voce dulce si induiosata: "Esti un dobitoc!".

Post-mistocareala: Numarul cu pricina este 021.200.52.45. Daca va suna clopotelul in creieras, va rog nu ezitati sa ma contactati si sa-mi oferiti detalii. Sunt curioasa cine este admiratorul secret fara glas... Cred ca este un numar de centrala deoarece suna mereu ocupat si se intrerupe dupa 3 secunde. De asemenea, individul apeleaza de la work, caci se incadreaza in intervalul 9 - 18... Daca ai bucurii la cineva, e normal sa iei legatura cu persoana respectiva cand se lasa intunericul, iar mintea e libera sa zburde pe taramuri fara perdea... Or, la mine nu a fost asa! Multumesc! Pe cat punem pariu ca nu mai suna ever daca citeste postul?! >:)

Galeria Van Gogh - Vase with oleanders and books

2010-07-14T22:38:00.004+03:00

The beautiful Van Gogh... Gasiti chiar aici pictura saptamanii!

Sick & Tired by Anastacia

2010-07-12T21:13:00.002+03:00

... my love is on the line...

... a little late for all the things you didn't say...

... I knew there'd come a day I'd set you free...

... your love is unfair...

... you live in a world where you didn't listen...

... my dreams of fairy tales and fantasies were torn apart...

... I lost my peace of mind somewhere along the way...

... I'm sick and tired of always being sick and tired...

... and you didn't care...

... so I'm floating, I'm floating on air...

Completati franturile de versuri aici !

Floricele in glastra?

2010-07-08T23:20:00.004+03:00

Ntz! Va vine sa credeti sau nu, mie nu-mi place sa primesc flori! Pe langa faptul ca mi se par un cadou banal, ma enerveaza ca se ofilesc repede si nu te poti bucura de ele... OK, va vad cum va oripilati! Sa stiti ca exista si astfel de femei! :)) De fapt, daca stau bine sa ma gandesc, cred ca barbatii ar aprecia aceasta perspectiva... Sau nu, in cazul in care au obiceiul sa-si spele pacatele cu un buchetel cochet de flori...

Mie mi se pare mai corect si mai elegant ca plantele sa stea in habitatul lor natural, nu in glastra. Acolo le este locul! Iar culegerea lor nu este decat unul dintre numeroasele mofturi tipic feminine. O gradina frumos impanzita cu o multime de culori sau miresme si ingrijita cu multa dragoste este absolut fermecatoare! Si ar mai fi un aspect dupa care ma topesc: decoratiunile ce contin elemente florale conturate cu migala si multa inspiratie. Cand o sa fiu eu la casa mea (stiu ca suna neverosimil pentru cei care ma cunosc bine, dar odata si odata se va intampla si acest lucru!), o sa plasez sistematic in decorul interior floricele in varianta lor grafica.

Daca sunteti pe aceeasi lungime de unda cu mine, o sa va incant putin simturile cu cateva mostre chiar aici, chiar acum.

Ce mica e lumea!

2010-07-06T23:19:00.000+03:00

Suna banal, dar Doamne, cat adevar... Mi-a fost dat sa experimentez acest lucru 2 zile la rand... Ieri, a fost un buf psihologic, asa cum am postat si pe mess de-am bagat lumea in sperieti... Vestea buna este ca incep sa-mi revin incetisor! Astazi, a fost o coincidenta mai mult decat fericita sau o oportunitate nesperata, care ma va duce intr-un loc in care imi doream sa ajung de foarte mult timp... Sibiu!

Este fantastic cum se leaga toate, cate conexiuni nevazute sunt intre oameni, dar care ies la iveala atunci cand te astepti mai putin. Buna zicala aia romaneasca: "munte cu munte se intalneste, dar om cu om". Ei bine, in cazul meu, chiar s-au intalnit muntii! Cand mi se spunea sa las loc de "Buna ziua" pentru ca nu stii niciodata in ce circumstante te vei reintalni cu omul respectiv, nu constientizam pe de-a intregul afirmatia sau deveneam brusc sceptica, insa iata ca primesc lectii valoroase pe aceasta tema! Si ma bucur... Asadar, cititorule, never say never! Viata e plina de surprize!

Sunt prea obosita acum ca sa dezvolt, dar ideea de baza ati inteles-o si sper s-o retineti! Da, lumea e foarte mica! Sa aveti un somn linistit si sa visati acadele! :P

Galeria Van Gogh - Irises

2010-07-06T22:40:00.000+03:00

The beautiful Van Gogh... Gasiti chiar aici pictura saptamanii!

Una mica, fugitiva - Vinerea si Lunea

2010-07-05T11:35:00.002+03:00

Lunea e o zi crunta, asa cum Vinerea este o zi divina! Si cred ca toti cei care veti citi aceasta afirmatie, veti fi de acord cu mine, fara tagada!

M-am nascut intr-o seara de Vineri, asa ca it's my lucky day! Parca este un facut: cum vine ziua de Vineri, cum ma transform... Laura din interior face brusc pace cu Laura din exterior si acest lucru... se vede! In schimb, cand se crapa ziua de Luni, cele 2 pornesc un adevarat razboi: fie se dueleaza intre ele si, de cele mai multe ori, castiga cea mai perseverenta, fie se aliaza si se iau la harta cu lumea intreaga. Si-atunci sa te tii! Nu prea vrei sa te afli in calea lor... Grasu' stie!

Trecerea de la extaz la agonie a fost inventata special pentru a descrie tranzitia de la Vineri la Luni. Momentan, nu am gasit o solutie pentru a atenua caderea... There is no safety net around! Please help!

Despre discursuri & discutii politice tampe

2010-07-03T15:26:00.006+03:00

Oare oamenii astia care apar pe la emisiuni cu iz politic nu-si dau seama cat de ridicoli sunt? Pe sistemul: oare pustoaicele care se cred Lady Gaga nu se uita in oglinda cand ies pe strada sau la mall? Este fix acelasi principiu de penibilitate...

Din cauza lor, a politicienilor eruditi adica, mi-e lehamite sa dau drumul la teveu. Trebuie sa fiu foarte abila in manuirea telecomenzii, daca nu vreau sa ma contaminez cu elucubratii venite tocmai din putul gandirii. Ma oripileaza si ma amuza in acelasi timp cum isi arata aceste distinse personalitati mutrele arogante si pretind ca au solutia salvatoare pentru a scoate Romania din criza. Ce gluma buna! Pai, nu cred ca sunt mai breji decat cei pe care-i critica (Guvernul & Co.)... Se vorbeste mult, prost si in van! Da' asa-i place romanului...

Ce ironie! In timp ce scriu, se aude afara o tiganca care se tanguie ca nu are ce sa le dea de mancare plozilor... Ei bine, invocarile ei seamana foarte tare cu cele ale asa-zisilor analisti politici care populeaza emisiunile...

Si ar mai fi o categorie care-mi produce fiori: resemnatii. Apai, Miorita sa traiasca! Oile sa traiasca, zic! De ce dracu preferam sa ne complacem intr-o situatie fara iesire decat sa punem osul la treaba??? Pentru ca asa e romanul obisnuit: se lasa injunghiat pe la spate si tranforma moartea intr-o nunta (a se observa trimiterea catre balada mioritica). Mi s-a pus pata pe "capodopera literaturii romane"! Cata dreptate avea Cioran in "Schimbarea la fata a Romaniei"... Ma intreb si eu cu inocenta, daca tot suntem fani transhumanta, n-ar fi mai bine sa transcendem catre culmi mai inalte si mai luminoase? Adica, in loc s-o frecam la cald in emisiuni, n-ar fi mai bine sa facem ceva concret pentru tara asta?

Si cata incrancenare li se citeste pe chip atunci cand isi expun discursul gaunos in prime time... In ceea ce-i priveste pe prezentatori / mediatori / agarici, sunt toti o apa si-un pamant! Foamea de audienta este atat de puternica, incat pica si ei in acelasi registru ridicol... Scandaluri peste scandaluri, aberatii la greu, prostii cat China si tot asa!

Stau si ma gandesc ca sunt, totusi, foarte multi aceia care urmaresc astfel de emisiuni. De ce? Sunt curioasa care este motivul lor... Eu una am renuntat de o buna perioada de timp la "sportul" asta si a fost o decizie cat se poate de inteleapta... Iar ca sa inchei intr-un mare stil, mesajul meu pentru toate aceste personaje politice este in poza alaturata! :D

Apologize by One Republic

2010-07-03T13:29:00.008+03:00

Mi-am adus aminte de piesa asta... Prima oara am ascultat-o in TinaR-ul din Auchan si nu stiam cine o canta... Am retinut o parte din refren si am cautat versurile pe net, fara succes... Apoi, a difuzat-o un radio si s-a intamplat s-o aud si sa aflu de One Republic... A devenit mare hit in scurt timp... And the rest is history!

Am postat varianta originala a videoclipului... Este mult mai tare!

I'm holding on your rope
Got me ten feet off the ground
And I'm hearing what you say
But I just can't make a sound...

You tell me that you need me
Then you go and cut me down, but wait
You tell me that you're sorry
Didn't think I'd turn around and say

That it's too late to apologize, it's too late
I said it's too late to apologize, it's too late
Too late, oh

I'd take another chance, take a fall,
Take a shot for you
And I need you like a heart needs a beat
But it's nothing new, yeah yeah

I loved you with a fire red,
Now it's turning blue
And you say sorry like the angel
Heaven let me think was you
But I'm afraid

It's too late to apologize, it's too late
I said it's too late to apologize, it's too late, whoa whoa
It's too late to apologize, it's too late
I said it's too late to apologize, it's too late
I said it's too late to apologize, yeah, too late
I said it's too late to apologize, yeah, too late

I'm holding on your rope
Got me ten feet off the ground...

Rubrici noi pe blog

2010-07-01T11:08:00.006+03:00

Am modificat putin sidebar-ul. Mi se intampla sa ma plictisesc destul de repede de unele chestii, asa ca se impunea ceva nou si pe blog... Pentru ca nu erau foarte dinamice, am decis sa renunt la sectiunile "Imi place" si "Imi displace"... Oricum, imi expun preferintele prin postari, deci nu pierdeti nimic! In schimb, castigati ceva! Castigati BEATITUDINE cu o pictura Van Gogh pe saptamana, la alegere in functie de mood-ul meu. I just loooove Van Gogh si... atat! De data aceasta, am optat pentru o lucrare de referinta, "Starry Night"... Cine stie, cunoaste!

In plus, ma voi JUCA SI CU CUVINTELE, lucru care ma amuza si ma intriga in acelasi timp. Dezvolt mereu fixatii lingvistice sau semantice sau cum vreti voi si m-am gandit sa le impartasesc cu voi. Fiind o poliglota din fire, e foarte probabil sa recunoasteti mai multe limbi... Evident, pentru cine stie sa asculte si sa inteleaga, cuvintele vor avea o semnificatie anume, vor reflecta starea mea de spirit sau vreo situatie cu care ma confrunt, vor descrie o emotie sau un fapt. Si ca sa fie tacamul complet, le voi "aloca" cate o culoare, cu scopul de a intari sugestionarea (btw, aveam dubiile mele in privinta acestui cuvant si confirm ca exista in dictionar :P).

Enjoy! And have a fun day! :-*

Una mica, fugitiva - Maruntisuri

2010-06-30T17:16:00.003+03:00

1. Cirese galbene
Marea mi-a fost surpriza cand am aflat ca exista cirese galbene. Cum?! Eu, Cireasa prin definitie, sa nu stiu acest lucru? Ntz! Daca nu le-ati incercat pana acum, va pot spune ca sunt bune si dulci...

2. Dor de duca
Mi-am facut o promisiune... Sa pun ceva banuti deoparte si s-o tai prin tara la final de saptamana, de fiecare data cand am ocazia, ca sa vizitez orase frumoase din tarisoara asta. Vreau sa vad asa: Sibiul, Timisoara, Clujul, Iasiul (poate il gasesc pe baiatul cu cei mai frumosi ochi albastri), Sighisoara, Suceava and so on. Mi-ar placea sa ma reintorc in Sangeorz si in zona Maramures... Offf, Doamne!

3. Oameni
Nu stiu ce am, dar ma tot gandesc la cum sunt oamenii, asa in general... In programul de astazi: ii prefer de o mie si una de ori mai mult pe cei care urla atunci cand au o problema cu tine (desi sunt pleostita rau daca mi se intampla acest lucru) decat pe cei care tac, dar iti poarta pica si vor sa se razbune, in loc s-o rezolve din vorbe... Horror!

Fiecare zi este un du-te-vino...

2010-06-30T00:09:00.002+03:00

"Fiecare zi este un du-te-vino

Viata se repeta ca intr-o statie
Sunt oameni care vin ca sa ramana

Sunt oameni care pleaca pentru totdeauna

Sunt oameni care vin, dar vor sa se intoarca

Sunt oameni care pleaca, dar vor sa ramana

Sunt oameni care vor doar sa priveasca

Oameni zambind si plangand..."

(Maria Rita - Encontros e despedidas)

Acest post este inspirat de versurile melodiei ce insotea genericul unei telenovele braziliene... OK, m-am uitat la telenovela! Sa nu va aud... :D

Lasand gluma la o parte, cantecelul surprinde binisor esenta, nu vi se pare? Ca un tren ce duduie si fumega in timp ce goneste pe sine, viata ne poarta asa din statie in statie, pana cand drumul se ingusteaza si mai apoi, se infunda. La fiecare popas, vedem alte chipuri sau recunoastem aceeiasi ochi, insa peisajul se schimba des. Uneori este lumina si caldura, alteori este intuneric si frig. Cateodata, sosim in zori si ne bucuram de ziua care mijeste, dar sunt si momente in care trenul opreste la asfintit. De cele mai multe ori, avem munti de escaladat si ape de traversat... Intotdeauna, insa, ne urcam in acceleratul cu destinatia "Necunoscut" si pornim mai departe, fie ca vrem sau nu. Ba privim inainte, ba inapoi si mai rar in jurul nostru.

M-a starnit "metaforizarea" asta... Ce vreau sa spun de fapt? In viata noastra de zi cu zi, intalnim si interactionam cu o mie si una de fiinte... Pe masura ce parcurgem diferite etape, mai bune sau mai rele, oamenii se cern. Unii raman cu noi la propriu sau la figurat si isi lasa amprenta asupra a tot ceea ce facem. De obicei se numesc "prieteni", dar asta nu este o regula. Altii sunt doar pasageri, dar ne bantuie ca niste fantome blocate in Purgatoriu. Nu ne incrucisam intamplator, ci atunci cand trebuie. Ne forteaza circumstantele, ne indeamna interesele, ne mana dorinta sa acceptam in viata noastra un anumit tip de oameni. Ei vin si pleaca... Unii se intorc, altii nu... Dar eu cred ca toti raman intr-un fel sau altul. In memorie sau in suflet. Toti traiesc in noi sau odata cu noi...

Mai e o categorie aparte de care ma feresc sa vorbesc, insa poate ar fi bine s-o mentionez: ma refer la cei pe care am vrea sa-i uitam cu orice pret sau care nu ar fi trebuit sa existe oricum pentru noi. Ata ete! Se mai intampla si din astea nefacute si nevrute, dar au rolul lor, nu ma indoiesc!

Lumea este in acelasi timp mica si mare. Oamenii sunt in miscare, e nevoie doar sa se alinieze planetele! ;)

R - E - S - P - E - C - T

2010-06-25T10:19:00.004+03:00

M is for Music and Music is for Michael!

A summer's disregard

A broken bottle top

And one man's soul

They follow each other on the wind, ya know...

Da-mi aripi sa zbor...

2010-06-22T01:00:00.002+03:00

Nu stiu altii cum sunt, dar eu vreau aripi sa zbor... Tanjesc dupa libertate in orice clipa efemera a vietii mele, imi pulseaza independenta in vene si ma sufoc atunci cand ma lovesc de stanci... Desi, de cele mai multe ori, limitarile vin din launtrul meu, iar incercarile disperate de a da vina pe altii esueaza lamentabil, caut libertatea in orice.

Nu inteleg de ce unii oameni aleg (da, acesta este cuvantul potrivit!) sa fie prizonieri ai iubirii, devenind dependenti de partenerul de viata sau schimbandu-si felul natural de a fi. De ce sunt atatia sclavi ai muncii, care uita de sine de dragul recunoasterii sociale? De ce ne ingradim reciproc prin fapte egoiste si tinem mortis sa-i manipulam pe cei de langa noi? Daca vreau sa fiu libera nu inseamna ca iubesc mai putin sau sunt mai delasatoare... Libertatea nu se traduce nici prin orgoliu, nici prin individualism. Se simte si se pune in aplicare! That's all it takes!

Iti multumesc Grasule, caci imi intelegi aceasta nevoie si ma lasi in voia mea. Trebuie sa fii pregatit, deoarece voi riposta de fiecare data cand imi pierd avantul... Stiu ca eu nu sunt la fel de ingaduitoare ca tine si pentru asta, plec capul si cer iertare!

Libertatea mea este aerul pe care-l respir... O simt si o recunosc in atatea ipostaze... Este in zambetul unui copil, intr-o imbratisare calda a unui prieten, in strangerea de mana a unui cuplu trecut de prima tinerete, in melodia care-mi da fiori, intr-un sarut intens, in pofta cu care savurez o crema de ciocolata, in ideile nastrusnice ce-mi lumineaza orizontul, intr-o baie in mare noaptea pe bezna, in somnul dulce al diminetii, in lucrurile simple... Cum sa ma lipsesc de ele?!

E atat de usor sa te urci in masina, sa dai muzica la maxim, sa apesi pedala de acceleratie pana la refuz si, in cele din urma, sa ajungi acolo unde iti doresti sa fii, acolo unde este nevoie de tine, acolo unde te duce vantul... Da, vantul asta are un mecanism al sau si nimeni nu i-a dat de cap pana acum!

Da-mi aripi si am sa zbor... To the moon and back!

P.S. : In poza este Baby Roxana, fetita unor prieteni dragi, pe care o consider foarte norocoasa! Am ales-o pe ea pentru acest post deoarece in ochisorii ei frumosi vad libertatea...

Tell me... Do you remember?

2010-06-17T21:17:00.003+03:00

Eu tin la amintirile mele de mor! De fapt, daca stau bine sa ma gandesc, acestea ne contureaza identitatea in timp, o parte din ea cel putin… Cum ar fi daca nu as sti cine sunt sau ce-am facut pana in prezent?

In fine, ideea este ca pretuiesc clipele trecute, fie ele bune sau rele, care mi-au ramas adanc intiparite in suflet… Am o memorie pe care o consider extraordinara… Reusesc sa tin minte cele mai insignifiante detalii. Pot sa reconstitui o situatie sau chiar o stare (!) in cele mai mici amanunte, de la momentul declansarii si pana la gongul final, trecand prin o mie si una de faze… Mi se pare fantastic! Imi regasesc amintirile intr-un cantec sau intr-o poezie, identific sentimente pe care le-am mai incercat parca in jocul magistral al vreunui actor, am nostalgia locurilor pe care le-am atins si care m-au atins…

Amintirea este un lucru foarte puternic! Uneori, este imposibil s-o opresti, desi iti doresti asta din toata inima… It’s bigger than us! Si uitarea este un fenomen pe care nu prea pot sa mi-l explic… De ce uitam dom’ne neste treburi?! Daca uitam, inseamna ca nu era importanta pentru noi chestiunea respectiva sau ca nu era destul de interesanta astfel incat sa formeze o amintire? Totul se intampla la nivel inconstient, evident… Ramanem setati pe un lucru, iar acesta revine cu o anumita periodicitate si se leaga de o serie de circumstante. De ce oare? Freud only knows…

Am amintiri frumoase si dese, multicele ca numar… Chiar! Nu m-am gandit niciodata… Daca raportul dintre amintirile frumoase si cele urate este in favoarea primelor, atunci inseamna ca duc o viata fericita? Partea proasta este ca amintirile urate sunt mai putine, dar dor atat incat sa estompeze din puterea momentelor bune… Ma oftic! Avem tendinta tampita de a tine minte intai chestiile negative si-apoi ne gandim la ce-a fost frumos. Dar chiar si asa… Amintirile nu trebuie ignorate sau reprimate, ci luate ca atare! Mai mult, ele au trecut prin noi… Raul a fost infaptuit! “Nothing is permanent. Not even death!”, spunea o buna prietena, fara sa-i dau prea mult crezare atunci, dar uite ca am ajuns la vorba ei, care este cat se poate de adevarata…

Imi vine in cap o melodie veche, draga mie si o sa va las cu ea! Plus un sfat bonus: aveti grija de amintirile voastre!

Personal

2010-06-14T21:57:00.004+03:00

E tacere in mine... In sfarsit, nu-mi mai vine sa urlu ca apucata... Mi-am deschis ochii si mintea, m-am privit si nu m-am speriat de ce-am vazut... In sfarsit! Luciditatea asta e mana cereasca!

Aveam niste lucruri numai ale mele pe care le-am amanetat si am uitat unde... Le credeam pierdute! Si totusi, ele au lasat o dara nevazuta... Cand s-a asternut praful, tocmai atunci dara a inceput sa prinda contur... A devenit din ce in ce mai vizibila si-uite asa m-am regasit...

Balanta se echilibreaza incet, caci talerele ei sunt pline cu lucruri de valoare. Piesele din puzzle se aseaza usor la locul lor, fara eforturi, fara asteptari desarte, fara sa ma dau de ceasul mortii...

Iar acum stiu... Stiu ca nu tot ce zboara, se mananca... Stiu ca oamenii nu sunt niciodata ceea ce par si ca trebuie sa sapi adanc in sufletul lor, iar daca gasesti mâl, e OK sa abandonezi lupta... Stiu ca atunci cand am o problema, e bine sa ma uit intai in oglinda... Stiu ca schimbarea nu este neaparat un lucru rau si ca timpul iti clarifica intotdeauna aceasta dilema... Stiu ca nimic nu e intamplator... Acum cred in asta! Mi-am recapatat credinta... In sfarsit! Stiu ca nu sunt a nimanui... Stiu ca nu trebuie sa judec sau sa ma judec... Ma vad, ma cunosc, ma recunosc si sunt aici ca sa raman!

Poate vi se pare ca vorbesc in dodii, dar nu am scris aceste lucruri pentru voi, ci pentru mine... Daca vreti sa intelegeti macar o parte, ascultati-l pe Michael... A propos, mai e un pic si se implineste un an de cand s-a dus sa cante cu ingerii. :(

In Our Darkest Hour
In My Deepest Despair
Will You Still Care?

Will You Be There?

In My Trials

And My Tribulations

Through Our Doubts

And Frustrations

In My Violence

In My Turbulence

Through My Fear

And My Confessions

In My Anguish And My Pain

Through My Joy And My Sorrow

In The Promise Of Another Tomorrow

I'll Never Let You Part

For You're Always In My Heart.

Una mica, fugitiva - Mess

2010-06-02T23:23:00.000+03:00

Am si eu un pitic... Daca va angajati intr-o conversatie digitala, pe mess (cel putin cu mine), apai duceti-o la bun sfarsit. Adica, spuneti si voi chestii de genul: brb, hai pa, lasa-ma ca am treaba, azi nu-mi place moaca ta, sunt cu fundul in sus si nu am chef de palavrageala intr-o fereastra cu smileys, s.a.m.d. Nu ma lasati frate sa tastez la pereti pentru ca ma enerveaza... RAU!

E nasol ca tu sa te implici in comunicare (ca deh, e mai buna decat toate...), sa-ti pese, sa pierzi timp valoros, iar cand ti-e lumea mai draga... Gigel has left the building! (a dat cu sign out-ul, mai precis). Zdrang, hodoronc-tronc, fleosc! Mai vorbeste, crestine, daca ai cu cine si iote cum fac rime!

Admit unele exceptii, dar asa cu indulgenta... Si inca ceva: nu ma refer aici la discutiile care se termina de la sine, atunci cand interlocutorii nu mai gasesc modalitati sa continue dialogul, ci la situatiile in care se incheie totul in coada de peste. Pana la urma, e o chestie de politete, de cei 7 ani de-acasa (da, caci atunci inveti reguli d-astea)... numiti-o cum vreti, dar zau ca prefer sa nu vorbiti decat sa fiu sedusa si abandonata cu ochii-n ecran...

Take care! Va pupa amar Cireasa!

Reality check

2010-05-31T21:17:00.002+03:00

In seara asta, am facut un experiment. Mi-am eliberat putin mintea, dupa care am lasat-o sa se umple din nou cu ganduri, insa fara sa le mai controlez. Am lasat pixul in voie, sa vad ce iese... Rezultatul:

" 1, 2, 3... START!

Teama... Dar se diminueaza... E inca prezenta... Trebuie s-o combat!

Iubire... multa iubire... Am nevoie de ea ca de aer.

Ma simt usurata... Nu trebuie sa ma grabesc atunci cand imi astern gandurile pe hartie (caci da, le scriu, nu le tastez).

Revin, ma simt usurata... Am facut cateva lucruri marete, implinitoare (daca exista cuvantul asta)... Si o sa continui, daca mi se permite... Iara teama... Noroc ca vine si trece, nu e permanenta.

Blank... Oops!

Am intors pagina. Ce relevant a parut acest simplu gest pentru perioada in care ma aflu.

Ce bine daca visele pe care le visam noaptea s-ar implini... Dar sunt niste himere, sunt constienta de asta. Still, get the fuck out of my house! (Prietenii stiu de ce :D).

Iara blank...

Imi place mult sa scriu. Sunt curioasa daca la sfarsitul acestui exercitiu mental o sa fie vreo logica in ceea ce spun si gandesc.

As vrea sa fiu invizibila (cred ca multi nutrim aceasta dorinta ascunsa). Sa ma vad pe mine din exterior... Oare mi-ar placea de mine? Inclin sa cred ca da, desi scepticismul e mare... E important sa-ti placa de tine! E important sa te iubesti si sa nu te lasi calcat in picioare. Iarasi ma cuprinde teama cand ma gandesc la aceasta perspectiva de a fi batjocorit si umilit. Deoarece, cu sau fara voia ta, se poate intampla... Dar nu trebuie sa permiti acest lucru, oricat e de greu... Tentatia e mare, stiu! But hang on! (cum spunea R.E.M.). Si totusi, sunt mandra de mine, caci desi am fost ranita si curatata de carne pana la os, iar peste plaga mi s-a turnat sare, am refuzat sa pic, am refuzat sa uit de mine si s-o iau razna. Pentru ca sunt o supravietuitoare, am un simt al auto-conservarii foarte bine dezvoltat si asta este intotdeauna un lucru bun (spunea Carmen).

Ce aluneca pixul... Hmmm... E interesant exercitiul. Cred ca am sa-l mai fac! De multe ori, m-am gandit la asta... E un reality check bun! Dar, acum ma voi opri, caci asa simt... Si e bine sa faci ce simti! :D

STOP".

Vino la lumina, te trag la lumina!

2010-05-25T22:10:00.006+03:00

Orice minut e un inceput
Viata merge inainte indiferent de ce-ai facut
Poate-ai gresit, poate-ai mintit
Ti-am mai spus, ne vedem acolo sus...

Versurile melodiei: aici !

Mirajul puterii

2010-05-25T00:18:00.001+03:00

Banii nu aduc fericirea, dar o intretin. Fals! A avea bani multi nu se traduce prin a fi fericit, ci prin a fi puternic. Pe acest principiu s-a cladit lumea moderna. Consumerismul si goana dupa avere ne domina umanitatea, iar noi nu facem nimic sa ne impotrivam...

Alergam ca orbii dupa mirajul puterii, suntem in stare sa calcam pe cadavre, iar cand ajungem acolo unde ne-am propus, ne dam seama fie ca nu este ceea ce ne dorim cu adevarat, fie ca sacrificiul a fost mult prea mare. In plus, viata are modalitatile ei de a ne demonstra ca nu exista putere absoluta sau ca suntem mici si neputinciosi, chiar daca avem toti banii din lume. Ce faci atunci cand fiinta pe care o iubesti mai mult ca aerul pe care-l respiri se stinge vazand cu ochii, infranta de o boala incurabila? Unde-ti este puterea?

De cele mai multe ori, ne trezim in momentul in care suntem pusi in fata faptului implinit. De aceea, am folosit cuvantul "miraj"... Suntem ferm convinsi ca banii ne fac viata mai buna, ca suntem mai presus decat altii, ca totul ni se cuvine. Recurgem la gesturi nesabuite fara sa ne gandim la consecinte pentru ca tentatia banului este irezistibila. Cred ca aceasta este cea mai potrivita intrebuintare a notiunii de pervertire. Banii sau lipsa lor rup casnicii, strica prietenii de durata si invrajbesc oameni carora le curge acelasi sange in vine. Si pentru ce?! Nu sunt decat o iluzie... Caci, in adancul sufletului, nu asta ne face fericiti... Banii sau lipsa lor provoaca stres, disperare, frustrare, neincredere. Ei ne controleaza pe noi atat de usor, desi ar trebui sa fie invers. Intreb din nou: unde ne este puterea?

Firea umana este slaba in esenta ei, suntem prada ego-ului nostru din primii ani de viata si pana la ultima rasuflare. Ceea ce ne innobileaza este tocmai lupta de a ne depasi conditia. Problema este ca multi inteleg gresit aceasta lupta si se lasa prinsi in capcana banilor, deseori fara cale de intoarcere. Este ca un dans al ielelor, care distorsioneaza perceptia asupra realitatii si incetoseaza mintile...

Interesant este ca, atunci cand ne cladim fericirea pe necazul altuia, temelia respectiva, aparent stabila, se erodeaza cu timpul, se transforma in nisip si o ia la vale. Apai, sa te tii daca mai poti!

Din pacate, asta este lumea in care traim... Fiecare se apara cu ce are la indemana... Daca o apuci pe drumul aurit si ignori faptul ca ai semanat durere in jurul tau, s-ar putea sa te trezesti singur la un moment dat. Si ce mai faci atunci cu puterea ta?

Claxonul, bata-l vina!

2010-05-19T21:03:00.002+03:00

Eram astazi in trafic si ma gandeam asa la nemurirea sufletului, cand aud dintr-o data o harmalaie de nedescris, care nu-mi era tocmai nefamiliara... Mda, este vorba de marea claxonare! Doamne, ce ne mai place sa facem zob volanul de fiecare data cand ne supara cineva... Ce bine ne simtim ca ne facem auziti!

Si-uite asa meditatia mea a dat-o-n diverse... Am constatat ca exista mai multe tipuri de "claxonagii" si ca acest fenomen este foarte profund pentru unii dintre ei. Adica, poti sa faci o profilare in adevaratul sens al cuvantului... De exemplu:

Babalacii comunisti - sunt oameni care se plictisesc acasa si ies la plimbare in oras, sa vada ce mai e nou, chipurile... Au o pensie frumusica, din moment ce-si permit sa se deplaseze cu masina. Eu ii suspectez ca au fraternizat cu Securitatea la viata lor... Avand nostalgia vremurilor de mult apuse, nu se impaca cu aglomeratia sau cu faptul ca traim in secolul vitezei si, prin urmare, fac abuz de claxon ca sa se impuna. De asemenea, nici nu te lasa sa te bagi ca omul, ca doar au prioritate. Mai sunt si aia care de-abia se misca, dar, in acest caz, iti vine tie sa activezi claxonul...

Sfatul meu pentru ei: "Tataie, lasa-ne, lasa-neee!".

Doamnele/Domnisoarele crizate - astea ma amuza de nu mai pot. Sunt genul de pitzipoance evoluate, care se grabesc si tu le stai in cale. Conduc bolizi zgariati pe la colturi, au treburi foarte importante si nu contenesc sa claxoneze. Uneori, fac asta fara sa aiba un motiv intemeiat... Evident, sunt rude cu porcusorul isteric, caci sar ca arse daca indraznesti sa ripostezi.

Sfatul meu pentru ele: "Get a real man and a hotel room!".

Dubistii/Taximetristii - adica tristii. Este inutil sa le facem o descriere acum. Cert este ca mereu te sfideaza, incercand sa te grabeasca prin claxoane si flash-uri. Doamne fereste sa piarda clientul sau sa ajunga prea tarziu la datorie... De cand atata exces de zel si dorinta de munca?

Sfatul meu pentru ei: "La stana cu voi, ba!".

Pustanii teribilisti - si astia ma amuza, uneori. Si-au tras BMW tunat, furat din Germania si s-au napustit pe strazile mioritice ca sa faca show. De obicei, ei nu prea se grabesc nicaieri pentru ca nu au vreun rost pe lumea asta, in afara de a fi retarzi. Nu stiu sa lege multe cuvinte in limba romana decat injuraturi, asa ca se exprima prin claxon. Cum se schimba semaforul pe verde, cum auzi avertismentul magic. Parca sunt teleghidati...

Sfatul meu pentru ei: ...? Nu am niciunul, un looser nu-si revine niciodata!

Cat despre mine, nu obisnuiesc sa apelez la claxon decat atunci cand este absoluta nevoie si dupa ce am evaluat rapid situatia. Este adevarat ca trec prin mai multe stari: claxonez scurt daca vreau sa-l anunt pe cel care se avanta ca nu sunt dispusa sa-i fac vreun serviciu, dau cu pumnul in volan cand mi se urca sangele la cap si claxonez prelung in cazul in care nesimtirea e de nesuportat sau inconstienta este prea mare.

In Bucuresti, este imposibil sa eviti aceasta actiune, oricat ti-ai dori sa te abtii, dar hai sa fie totusi cu masura... zic!

Una mica, fugitiva - Fuck you, Romania!

2010-05-19T19:41:00.001+03:00

Romanii au protestat astazi... Asa si?! Ce-au reusit sa obtina de la pigmeul care se erijeaza in conducatorul omnipotent al unei institutii derizorii? Citez: "Responsabilitatea pentru masurile de austeritate". Eu nu sunt de acord! Eu cred ca femeia de serviciu de la Agentia Nationala de Integritate ar trebui sa-si asume acest lucru, in niciun caz Guvernul... Ii doare la bascheti de protestele noastre!!!

Am luat-o razna!

2010-05-17T22:54:00.002+03:00

Venisem chitita sa lucrez la o prezentare, dar am citit ceva, care m-a lovit in moalele capului, in adancul pieptului, in coaste, mi-a zdruncinat stomacul, mi-a zdrelit creierii, mi-a taiat suflul. Si mi-am dat seama... Eu pe lumea asta am pus iubirea mai presus de orice!

Iar iubirea poate sa ia multe intruchipari: o iubesti pe mama, il adori pe tata, esti indragostit de perechea ta, arzi de dorinta cand patrunzi pe taramul amantilor, caci agonia este dulce uneori, tii la prietenul care se cunoaste la nevoie si care-ti ofera un umar salvator, il stimezi pe cel care-ti este superior prin educatie, experienta de viata si intelepciune, esti pasionat de lucruri marunte, dar care te inalta... Da, am pus iubirea mai presus chiar si de fericire! Ce ciudat suna! Tocmai am o revelatie...

Ce tampenie! Cum e posibil??? Eu nici macar nu cred in fericire... Nu stiu sa definesc acest cuvant. Nu e un concept sau o notiune, nu e o stare de fapt sau o emotie, e doar un cuvant care nu inseamna nimic. E gol! In schimb, alerg ca toanta dupa iubire si dupa fatetele ei... Vanez mai ceva ca o fiara sentimentul suprem... Eu cred ca nu apartin acestei lumi! Este pur si simplu ireal...

Life will go on by Chris Isaak

2010-05-15T13:21:00.004+03:00

Broken heart find your way,
Make it through just this day,
Face the world on your own,
Life will go on, life will go on!

Versurile in intregime: aici !

Una mica, fugitiva - Furtuna

2010-05-13T23:08:00.001+03:00

E prapad afara... Cred ca furtuna asta reflecta perfect starea de spirit a oamenilor! Daca nu ne putem manifesta altfel, mai uman, deoarece suntem taxati intr-un mod sinistru, preferam sa semanam vant si culegem foc si para... It's the end of the world as we know it! I truly believe that! Cica si astrele s-au razvratit... Sa ne fie cu iertare, dar ce vina avem?!

Take care! Va pupa amar Cireasa!

Una mica, fugitiva - De vara

2010-05-12T14:57:00.001+03:00

M-am hotarat sa instaurez o noua rubrica pe blog pentru toate gandurile ce-mi trec prin cap, dar nu am cand sa le dezvolt intr-un post din diverse motive, printre care enumar: lipsa acuta de timp, faptul ca sunt la serviciu, sictirul, lenea, somnul, s.a.m.d. Se va numi (destul de sugestiv, zic eu!) "Una mica, fugitiva".

In programul de astazi:

1. Ce misto este afara! Ploaia de vara face minuni! Picaturile calde au scos la iveala miresme, pe care le-am uitat de anul trecut, iar acum le-am regasit cu drag... De o perioada buna de timp, tot sustin ca vreau sa vina canicula... Ha, ha, ha! Nu ma refer la zapuseala de 40 de grade, ci la caldura pe care am nevoie s-o simt pentru a avea un oarecare confort... Au fost 6 luni grele de frig. La dracu cu el!

2. Este incredibil ce poti gasi atunci cand ajungi la o intersectie de drumuri... Oamenii se schimba... Pe principiul "Never say Never!".

3. Blonda din mine a uitat geamul de la masina deschis. Barnezule, numai tu esti de vina!!!

4. Azi am mancat glucoza, pentru prima oara in ultimii 23 de ani... Nu mai e asa de buna cum era pe vremuri! :(

Take care! Va pupa amar Cireasa!

Determinism vs. Hazard

2010-05-11T20:56:00.001+03:00

De ceva timp, se duce in mine o lupta crancena, care a facut deja victime si am senzatia ca nu se va opri curand. In incercarea de a-mi explica existenta, a mea si a celor din jurul meu, de a gasi un sens in lucrurile neintelese, ma zbat sa-mi pastrez echilibrul.

Sunt impartita intre doua luntre si ambele se clatina, caci ridic piciorul si vreau s-o aleg pe una dintre ele, dar, deocamdata, nimic nu-mi inspira stabilitate. Problema este ca starea asta a fost pana acum un fapt in viata mea... Un fapt pe care ma chinui sa-l schimb si am sa reusesc! Sunt intr-o perioada in care am nevoie sa cresc, sa ma vad, sa-mi descopar adevarul. Fiecare dintre noi are un adevar propriu, ceva in care credem cu tarie pana la sfaristul zilelor si pentru care ne razboim chiar si cu dracul cel mai negru. E bine sa fie asa deoarece "totul este relativ" la nivel cognitiv si emotional. Percepem in mii de nuante, gandim mii de ganduri si traim milioane de sentimente.

In ceea ce ma priveste, lupta are loc intre luntrea determinismului si luntrea hazardului. Prima are un traseu bine definit, care nu a fost ales la intamplare. Inainteaza incet, dar sigur, dintr-un punct in altul pe harta pe care mi-am creionat-o pana acum si pe care o numesc generic "experienta". Atunci cand intampina obstacole, stie ca au fost puse acolo cu un motiv si incearca sa accepte lucrurile ca atare. In schimb, luntrea hazardului se lasa purtata de val si navigheaza spre zari necunoscute. Este lovita de apele involburate si-si schimba directia brusc, fara sa-i pese prea mult. Aceasta luntre nu are carmaci, iar daca incepe sa se scufunde, face eforturi sa se ridice. De cele mai multe ori reuseste sa iasa la liman, fara a se sifona. Este convinsa ca asa trebuie sa fie: azi pe val, maine sub el.

Si ce simt eu? Frica. Din nefericire, sunt o persoana fricoasa, nu-mi place sa risc, sa ma avant cu toate panzele sus. Vestea buna este ca am gasit o solutie, cred... Sa accept frica ca fiind o parte din mine, o parte din adevarul meu... Usor de zis, greu de facut! Din frica porneste auto-limitarea (Da, Ramo, ai dreptate!). Apoi, incepi sa eviti, sa amani, sa-ti pui conditii singur fara sa fie cazul si sa te infunzi in cele din urma... Pai nu e pacat?!

Un alt pas pe care ar trebui sa-l fac astfel incat sa ma apropii de luntrea potrivita (pentru ca cele doua nu se exclud reciproc, ci pot, deopotriva, sa reprezinte raspunsul pentru problemele mele existentiale) este sa dau inapoi toate lucrurile din trecut care nu-mi apartin, dar pe care le-am pastrat cu sfintenie, consumand resurse de energie pretioase. Imi iau sufletul inapoi si returnez ce-am primit pe nedrept sau fara sa vreau. De ce? Ca sa ma bucur de prezent si de ceea ce sunt!

In viata nu avem ce ne dorim decat foarte rar. Admit ca acest lucru nu este tocmai intamplator. Ne dam seama tarziu ca a fost util sa trecem prin niste situatii neplacute sau ca a fost rau cand am luat o decizie pe care initial am considerat-o favorabila. Englezii o spun bine: "Be careful what you wish for!". Niciodata nu ne multumim cu ceea ce avem... Fapt care induce stres si neliniste. Totusi, este ceva admirabil sa vrei mereu mai mult! Bine, intre noi fie vorba, in tarisoara asta, este si foarte greu sa fii multumit... Detaliem subiectul cu alta ocazie.

Incerc sa gasesc o concluzie la cele spuse, dar cred ca nu este acum momentul. Toate la timpul lor!

Imi pare rau...

2010-05-07T19:29:00.003+03:00

Imi pare rau pentru momentele in care te-am facut sa urli,

Pentru momentele in care ti-am ucis visele,

Pentru momentele in care lumea ta a tunat,

Pentru momentele in care te-am facut sa plangi,

Pentru momentele in care te-am mintit,

Pentru momentele in care am privit cum te impiedici!

Este un lucru rau, dar asta's eu! Roate se intoarce intotdeauna!

Si vei vedea ca pot sa indur povara durerii,

Deoarece nu este prima oara cand un barbat innebuneste...

Atunci cand imi intind aripile sa-l imbratisez pe viata,

Il secatuiesc de iubire... De aceea n-o sa fiu nevasta nimanui!

Imi pare rau pentru zilele in care nu am venit acasa,

Te-am lasat sa zaci singur in pat,

In timp ce eu eram in lumea mea, iar tu aveai nevoie de umarul meu.

Esti ca o piatra care atarna de gatul meu, vezi!

Trebuie sa ma eliberez pana nu-mi rupe spatele!

Trebuie sa spun ceea ce simt inainte sa ma vestejesc!

Imi pare rau, dar n-o sa-mi schimb apucaturile...

Stii ca am incercat, dar raman aceeasi...

Trebuie sa fac totul in felul meu!

Cam asta spune Anouk in "Nobody's wife"...

Un weekend de proportii grandioase

2010-05-04T00:02:00.003+03:00

Toata lumea povesteste ce-a facut in weekend: pe bloage, pe Tuitar, pe Feisbuc... Ce ti-e si cu online-ul asta... Unde mai pui ca a fost si 1 Mai, o sarbatoare dupa care eu una nu ma dau in vant... Nu prea ii inteleg rostul, dar in fine, sa depasim momentu'!

Ei, nah belea! De data aceasta, o sa va povestesc si eu cum mi-am petrecut frumusete de sfarsit de saptamana (ma refer, bineinteles, la vremea cu care am fost blagosloviti!)...

Day 1 - Pe apa Sambetei

Ma trezesc cheauna, ies pe balcon, vad soare, pun mana pe telefon si o sun pe Wary sa-i fac propuneri indecente: "Hai sa admiram boschetii din I.O.R.". Spre incantarea mea, she says "Yeeesss!"... Mai acostam niste surate (Rux si Iulia) si la intrarea in parc... ghici ce?... facem stanga imprejur. Destinatia: padurea Pustnicu. Drumul aglomerat (nici nu ma asteptam la altceva...), masinile claie peste gramada, in fine, moving on... Padurea?? TICSITA! N-am mai vazut asa ceva de cand m-a adus barza... Cum ce?! Manelisme, masini pe 3 randuri, zarva mai ceva ca la Ferma Animalelor, sunci pe gratare... Sa mai continui? Cu chiu, cu vai, cu inima stransa, am gasit un loc de parcare... Cum foamea era pe val, am bagat in graba 1 mic, 2, 3, o ditai inghetata cu gust tropical si am pornit in expeditie pe malul lacului. Am mers intai in partea dreapta, pe carare... Evident, fiind multi oameni (si o bicicleta), trebuia sa respecti cu rigoare reguli de "drum cu prioritate" si "cedeaza trecerea"... La un moment dat, ca niste cucuiete ce suntem, am decis sa ne intoarcem si s-o luam in directia opusa. Ei, acolo, alta viata!!! Am lasat oamenii si maneaua in urma, ne-am linistit si am ascultat cardul de broaste... Tare as fi vrut sa-nteleg ce zic ele pe limba lor! Apoi, am revenit in Bucuresti, ca sa mergem la... cumparaturi! Da, e dependenta curata!

Day 2 - Pe culmile fericirii

Duminica... Aparent fara niciun motiv, ma trezesc ciufuta... Grasu' incearca sa ma convinga... Hai la tara, la Cici, hai la pescuit, hai in Herastrau/Cismigiu... "Nu! Batman n-are chef sa conduca azi!"... Intr-un final, vine telefonul salvator... Mergem la Vidraru, conduce Alex (cumnatelu')! Bun asa! Mai tarziu, insa, mi-am blestemat lenea... ca sa intelegeti, a fost pentru primul moment in viata mea in care am purtat centura de siguranta in spate! In fine, la benzinarie, cand sa alimentam, ne-am razgandit: "Seaside, here we come!"... La Salajan, pentru a doua oara in acest weekend, facem stanga imprejur! Ne-am decis fulgerator sa mergem totusi la Vidraru deoarece pe drumul de intoarcere de la mare ar fi fost buluc... Autostrada libera, lumea a noastra... Ajungem la Curtea de Arges... Cand eram eleva si studiam "Legenda mesterului Manole", mi-am pus o dorinta, care tocmai s-a indeplinit. Da, am vrut sa vizitez manastirea! A fost un moment prea profund ca sa-l detaliez aici... Dupa aceea, pornim cu tot avantul spre baraj, cu intentia de a poposi la Balea... Si-acum, voi lasa pozele sa povesteasca, caci cuvintele mele sunt de prisos...

(Va sfatuiesc prieteneste sa faceti click pentru marirea imaginii!)

In leaganul acela, cocotata pe platforma, in preajma Omului Muntilor... m-am simtit libera! A fost printre putinele dati cand zapada a vorbit cu mine si m-am bucurat s-o aud... Nu mi-a fost frig, ci cald! Nu am stiut ca zona Balea poate fi atat de frumoasa (bucuresteanca ignoranta ce sunt!)... Imi pare rau ca nu am vizitat-o pana acum, imi pare bine ca am descoperit-o in sfarsit!

ADMIR...

2010-04-18T01:39:00.002+03:00

1. Persoanele care-si dedica timpul si finantele cauzelor sociale sau umane care nu beneficiaza de luminita de la capatul tunelului;

2. Setea de cunoastere si de cultura pe care o potolesti sorbind fiecare cuvant dintr-o carte bine scrisa;

3. Oamenii politicosi si manierati, care zic "Multumesc!" din suflet;

4. Lupta impotriva curentului pentru o idee sau un punct de vedere diferit;

5. Creativitatea si originalitatea de care dau dovada unii atunci cand scot din cenusa diamante;

6. Persoanele care se incapataneaza sa-si pastreze un stil propriu, unic, altfel, spunand "Sâc!" in fata carcotasilor;

7. Firmele cu un departament de Resurse Umane care chiar functioneaza, iar acest lucru este afirmat in primul rand de angajati si-apoi de echipa de management;

8. Creatorii de sunete si de versuri, care fac in asa fel incat muzica lor rascoleste pana si cel mai intunecat cotlon al sufletului si al mintii;

9. Increderea in fortele proprii si puterea de a spune raspicat: "Vreau sa ajung mai departe, mai sus, mai bun!";

10. Parintii care cresc copii frumosi la trup si in spirit.

Despre frumusetea fizica

2010-04-13T15:51:00.002+03:00

De cand ma stiu, am trait cu impresia ca oamenii frumosi sunt mai fericiti, mai sanatosi, mai impliniti. Adica, cum sa inseli o fata superba, aparent fara cusur fizic? Nu este asta tot ce-ti doresti? Si cum sa tradezi un baiat cu chip angelic, cu corp armonios si forta pe masura? Mereu am crezut ca un om frumos trebuie sa-si aleaga ca partener un alt om la fel de frumos. Cand am aflat de Brad si Angelina (el - idolul femeilor din lumea intreaga, ea - zeita printre muritorii de rand), am gandit: "Cum?! Nu era evident ca asa trebuie sa se intample?". A match made in heaven. Frumusetea atrage frumusete. Este firesc! Sau nu?

Am avut dintotdeauna un simt al esteticului si al perfectiunii supra-dezvoltat. Ador lucrurile frumoase, artistice, simetrice, pline de culoare, asortate, care nu inspira nici macar un fir de haos. Frumusetea (de orice natura ar fi ea) mi se pare profunda, de neatins. Poate de-aici mi se trage...

Imi plac barbatii cu trasaturi fine, delicate, care nu exprima duritate, ci tandrete sau bunatate. De obicei, vad asta intai in ochii lor! Iar daca mai sunt si albastri, ma gasesti plutind undeva pe un norisor. Ochii albastri sunt divini! Am zis!!! Pe de alta parte, stiu sa apreciez si frumusetea feminina. Nu fac parte din clanul invidioaselor. Consider ca poti sa-ti dai seama daca o femeie este intr-adevar frumoasa atunci cand o vezi... cheala! Parul si culoarea lui schimba foarte mult fizionomia unei femei. Si ar mai fi un lucru important: picioarele. Sunt putine doamne si domnisoare care au picioare frumoase. Nici prea groase, nici prea subtiri sa fie. Fara deformari si pete. Un mers delicat, dar ferm este suficient! Se spune ca picioarele unei femei trebuie sa respecte regula celor 3 scobituri atunci cand le apropii, ca sa incante cu adevarat privirea: prima pleaca de la coapse in jos si formeaza o linie subtire, ceva mai lunga; a doua se situeaza chiar dedesubtul genunchilor, spre interior si se opreste brusc intr-un punct; de-aici porneste cea de-a treia scobitura si se continua pana la glezne. Cum orice lucru in exces strica, asa si forma piciorului nu trebuie sa fie foarte pronuntata, iar cele 3 scobituri sa fie simetrice si bine proportionate.

Am divagat putin de la subiect... Revenind la teoria mea despre frumusete fizica, sunt constienta ca este cat se poate de superficiala. Enumar cateva argumente si "ma demontez" singura:

Oamenii frumosi sufera si ei de dragoste neimpartasita la fel de mult;
Frumusetea nu inseamna neaparat fericire, ci poate aduce cu sine obsesii, narcisism, gelozie, egoism;
Cuplurile mai putin inzestrate din punct de vedere fizic duc uneori o viata linistita, vesela, indestulata;
O persoana frumoasa poate foarte usor sa construiasaca o relatie solida cu cineva care, sa zicem, nu este pe masura sa, iar fericirea lor sa fie deplina;
Nimeni nu este perfect, toti avem defecte;
Ce este frumos pentru mine, este urat pentru tine.

Si-uite asa am ajuns la o cu totul alta concluzie: frumusetea fizica este relativa. Nici timpul nu o cruta... Frumusetea vine din interior si inseamna unicitate, profunzime, candoare, libertate, explozie de bucurie, zambet, caldura. Frumusetea nu se invata, nu se transforma, nu se castiga. Este un lucru pe care-l avem cu totii! Stiati asta?

Mieluselul va ureaza...

2010-04-02T23:05:00.003+03:00

Paste fericit! Me-he-he-he!

Sub semnul intrebarii

2010-03-30T01:16:00.004+03:00

Tocmai m-am indulcit cu cateva lingurite de gem de visine (nu dulceata si nu cirese, de data aceasta)... Ma uit in jurul meu... Am pus o perdea noua, transparenta si rosie ca focul, care parca da camerei un aer mai misterios, dar si mai luminos. Corpul mi se incovoaie de frig... Nu inteleg de ce este asa de frig! A trebuit sa ma ghemui intr-o patura pufoasa, ca sa atenuez senzatia.

Dar in sufletul meu cum e? Nu ma mai uit imprejur acum, ci spre mine... Nu-mi dau seama daca e cald sau nu... E un sentiment tare ciudat, un mix de emotii pe care nu prea pot sa-l definesc. Imi staruie in minte o intrebare: "Eu oare incotro ma indrept?". Imi voi gasi in sfarsit drumul? Vreau sa fie unul nebatatorit, astfel incat sa pot pasi incet, dar sigur. Si ma mai gandesc la un lucru: trebuie sa fac ordine! Trebuie sa mi le asez pe toate asa cum imi place... Pentru asta am nevoie de curaj si de multa rabdare! Oare voi reusi? Mereu: "oare, oare, oare"...

Inchei cu un "Noapte buna!" sec.

Good enough by Darren Hayes

2010-03-28T21:52:00.004+03:00

Could I be good enough?
If the going got worse and the worse got rough,
The days became endless and harder than tough
I'd be good enough!
Better than best would be simply to be good enough
If everything I give doesn't seem like a lot,
If it's all that I got
Baby, tell me that could be good enough?

The nice lyrics here!

Dansez pentru tine?

2010-03-24T00:59:00.000+02:00

Mie imi place emisiunea... E adevarat, nu o urmaresc vineri de vineri cu sufletul "in gura", dar atunci cand prind secvente, privirea mea se delecteaza... Cred ca este misto asocierea vedeta - om de rand si evolutia lor ca pereche, lupta comuna pentru un vis, un bine, o lumina si faptul ca totul ia viata prin dans. Caci, asa este, daca pui pasiune, dansul te face sa simti ca traiesti!

Am observat un lucru, insa... Toti concurentii de pana acum - si ma refer aici la cei obisnuiti, nu la renumitele gratii autohtone - sunt persoane care arata foarte bine, au o silueta de invidiat si chipuri frumoase, sunt tinere si in putere. Inteleg rationamentul pana la un anumit punct: daca ar aparea domni si doamne trecute de-o varsta sau "cu greutate", nu ne-am mai uita la "Dansez pentru tine", ci la "Cascadorii rasului" (cu toata stima!). Ah, si inca ceva, nu stiu de ce (!), dar sunt foarte multe moldovence (!)...

In fine, ideea este urmatoarea: mi se pare mie sau asta miroase a strategie de marketing?? Da-o incolo de treaba, sunt atatia oameni nevoiasi in tara asta, care sunt in stare sa danseze si sunt convinsa ca participa la preselectie... De ce sunt alesi NUMAI cei frumosi? Este un pic cam nedrept, daca ma intrebati pe mine... Trecand peste melo-dramatismul din platou, sper macar ca show-ul sa fie pe bune, adica sa nu fie masluite voturile telespectatorilor din exces de vedetism...

Consider un singur lucru absolut GE - NI - AL: costumatia! Imi musc buzele de fiecare data cand o vad pe Iulia imbracata in nu stiu ce rochita extravaganta, cu o coafura impecabila... Beautiful!

Oldies, but goldies

2010-03-21T19:35:00.008+02:00

Eram la Ever Green alaltaieri, ultimii clienti tocmai plecasera, noaptea isi intrase in drepturi de ceva vreme si ne tragea usor la somn. La radio, muzica din anii '80 (my favorite)... La un moment dat, aud acorduri pe care le recunosc instant si incep sa cant... Glenn Medeiros!

In timp ce fredonam de zor, m-a lovit un lucru in moalele capului! De ce nu se mai face astfel de muzica in zilele noastre? Acum, reteta succesului este simpla: iei una bucata blonda sau bruneta (aparent) focoasa, care (aparent) stie sa cante binisor, un DJ cu nume "shukar", scule performante, faci o rima asa ca pentru copii si iese o "housareala" ce rupe gura targului, sta 5 saptamani prin topuri, dupa care se pierde in negura timpului pentru ca e randul altuia la portia de faima.

Unde sunt, frate, cantaretii de altadata? Cei care construiau povesti nemuritoare cu strunele lor... Cei care isi puneau sufletul pe portativ... Cred ca, odata cu invazia tehnologiei, s-au evaporat si sentimentele. Au disparut caldura, inocenta, candoarea dintr-o imbratisare, focul dintr-un sarut si pasiunea pentru lucrurile simple. Pure love is gone! (Chestia asta devine un lait-motiv al blogului meu, vad...).

Noroc ca mai sunt inca oameni care n-au uitat acele piese, pe care ei insisi le-au transformat in ceea ce numim atat de frumos "evergreen music". Si stiti ce? Am convingerea ca asa vor ramane, ca se vor auzi peste ani si ani, chiar daca lumea as we know it se va schimba...

Uite melodia de la care am pornit:

Enjoy!

Intamplari din trafic - Despre pietoni

2010-03-13T23:49:00.013+02:00

Pietonii sunt niste OI!

Unii dintre ei, cel putin... Majoritatea, de fapt! :D

Sa-l luam, de exemplu, pe Gigel, pietonul-alpha.... Lui Gigel ii place sa mearga pe mijlocul strazii, nu se sinchiseste sa-si intoarca mutra atunci cand aude bazait de motor sau cand vede lumina farurilor. De asemenea, ii vine greu sa grabeasca pasul... La nastere, mama lui Gigel i-a daruit acestuia strada si el este stapan! Reactioneaza de-abia la claxon sau atunci cand este nevoit sa faca fandari pentru a evita intalnirea cu bara masinii... Bineinteles, este un lucru care-l oripileaza fiindca toate i se cuvin, in calitate de stapan si-si exercita dreptul de a-l "blagoslovi" pe sofer.

Gigel pare a fi daltonist. La culoarea verde a semaforului, este intr-o asteptare tampa, iar cand se face rosu, decizia este luata si traversarea efectuata. Conteaza ca soferul se grabeste? Conteaza ca pune frana si risca o frumusete de "efect de domino"? Ati ghicit! Nu! Atunci cand nu este nicio culoare care sa-l incomodeze, ce face? Pai cum? Nu stiti?! Se ia la intrecere cu zebra... I se pare foooarte amuzant!

Si ar mai fi o situatie (preferata mea)... Gigel este o persoana importanta, un V.I.P., un "div" (da, masculinul de la "diva") si are treburi intr-o locatie foarte aglomerata, sa spunem in Piata Obor... Contrar aparentelor, pe-acolo ar trebui sa mearga masinile in regim normal. Exista o strada, cu semne de circulatie si o parcare... Cum procedeaza Gigel? Joaca "Tara, tara vrem ostasi" alaturi de celelalte oi impotriva soferilor, evident... Iar acestia trebuie sa inteleaga preocuparea lui Gigel, precum si faptul ca el este acolo cu un scop! Care-i ala, conteaza mai putin...

Io le spun asa Gigeilor din tarisoara asta: LA STANA CU VOI!!!! Invatati cateva reguli minime si-apoi puteti sa va reintoarceti pe strada!

Da, stiu ca exista si reversul, adica soferi care nu reduc viteza la trecerea de pietoni sau care sunt la fel de daltonisti ca Gigel, insa daca ne-am vedea toti de treburile noastre, ce bine ar fi... Admit ca pe zebra si pe trotuar pietonii chiar sunt stapani, dar strada e pentru masini... Sunt constienta ca uneori nu se poate circula decat pe-acolo din cauza nametilor, gunoaielor, nesimititilor care parcheaza "pe dos", dar daca se intampla asa, nu ar strica putina atentie si graba... Ne place sa mergem in dorul lelii si putin ne pasa de ce se petrece in jurul nostru!

Si eu sunt pieton, insa unul responsabil. Gigel is not my middle name! Atunci cand ne intalnim pe strada, don't make me call you like that!

Pauvre diable by Vaya Con Dios

2010-03-12T12:49:00.004+02:00

Am descoperit aceasta melodie gratie Florinei... A propos, ma cherie, canti divin! :)

Sper sa am ocazia sa postez pe blog si versiunea ta...

Versurile sunt misto (pentru cei care stiti franceza)... Les voilà!

Sentimente mai bune

2010-03-10T23:05:00.000+02:00

Sa vezi partea plina a paharului... Sa extragi din situatii care nu te avantajeaza sau care-ti produc neplaceri lucrurile pozitive, beneficiile... Sa retii si sa pretuiesti momentele in care un om ti-a facut bine, nu doar pe acelea in care a provocat mult rau...

In fiecare zi, ma lupt cu mine si cu demonii mei sa accept aceste ganduri si sa le materializez in sentimente mai bune. Ma intreb, insa, de ce-mi vine asa de greu? Poate pentru ca am avut porniri negativiste de cand ma stiu? Poate pentru ca Raul este mai puternic si lasa urme adanci atunci cand intra cu bocancii in sufletul meu? Sau pentru ca, oricat de mult Bine ar fi in viata mea, simt in mod constant nevoia de auto-depasire?

Nu stiu cum sa procedez sa nu mai cad in capcana asta. Nu gasesc nici cauza, nici explicatia, nici solutia. Totusi, in timp si pe masura ce viata isi face de cap cu mine, imi dau seama ca am tras ceva invataminte din experientele trecute. Si asta este, prin definitie, un lucru bun! :)

Mai nasol este cu oamenii... M-ai calcat pe coada, I will remember you! Uneori, as vrea sa pot sterge cu buretele, dar nu prea imi iese. Si nici nu ma invat minte!

So, W T F ?!?

Stati deoparte!

2010-03-06T15:42:00.003+02:00

Azi am chef sa fiu bitchy... Am chef sa fiu egoista si sa nu ma gandesc la nimeni altcineva, in afara de mine si de... Grasu. Azi sunt furioasa si-mi vine sa crap capul multor oameni! Dar, ceva bun o sa iasa din furia asta eventually... Nu-mi pasa de problemele altora, imi pasa de ale mele... Este doar o faza, o sa-mi treaca! Nu vreau sa ascult pe nimeni, m-am saturat sa ascult... Mi-e sila de viata, de oameni, de ce fac ei... N-o sa ma tina mult!

Cateodata, este misto sa-ti eliberezi sentimentele negative... intr-un mod negativ! Atat!
Hai pa, cum bine zice Badea... Do not call or write! N-am nevoie!

Adorabil

2010-03-03T18:27:00.003+02:00

This is so like me! :)

Then, she grew up...

Orasul

2010-03-02T23:20:00.005+02:00

"Orasul e un monstru. A pus intre om si pamant asfalt si beton. De unde sa-si ia omul sentimentele? Sentimentele vin din pamant, ca toate sevele vitale. In oras seaca, se farama, se prefac in pulbere, ramane numai creierul infierbantat de lupta pentru existenta, creierul care nu este capabil sa gandeasca, ci numai sa combine! Sa planuiasca tot felul de masinatiuni. Mai repede, mai mult, mai abil. Omul nu se mai vede pe sine, nu mai vede lumea. Priveste aceste case. Ele acopera orizontul. Ne inconjoara din toate partile... Raman numai niste deschizaturi mici, ca niste tuneluri prin care putem iesi din interiorul acestui monstru. Cateva sosele, cateva linii de cale ferata." (Tadeusz Dołęga-Mostowicz)

Help me sing my song!

2010-03-01T17:54:00.005+02:00

I love music!!! Este unul dintre acele lucruri fara de care nu pot sa traiesc, spun cu mana pe inima, ca tot treceam printr-o dispozitie de interogari existentiale in urma cu cateva zile... Nah ca stiu macar un raspuns!

Am o cultura muzicala foarte bogata, care a inceput sa se contureze cand eram copila si ascultam radioul, UNIPLUS mai precis... Traiasca mami pentru asta! Stiu sa fredonez pe de rost cel putin 1.000 de refrenuri, sunt piese care ma ung pe suflet si le pot reda noaptea-n somn, de la inceput pana la sfarsit fara sa gresesc un cuvintel... Yes, I am your Cover Girl! Fratilor, nu ma simt bine daca nu cant atunci cand ascult o melodie care-mi place foarte mult. Nu am voce asa cum mi-as fi dorit, dar daca as fi avut... Doamne, daca as fi avut voce...

Music completes me! Sunt versuri in care imi ascund cele mai ciudate ganduri, cele mai puternice emotii, in care ma regasesc cu cea mai mare usurinta... Ma intristez, urlu ca apucata, rad ca nebuna, plang cu lacrimi de crocodil, incremenesc, sunt fericita... Si toate, in ritmul muzicii!

Nu am prejudecati legate de gen, artist sau perioada. Ascult orice, atata timp cat imi gadila timpanul in mod placut si imi transmite ceva special! Ma irita discutia despre muzica comerciala si cea ne-comerciala. Nu exista asa ceva!

Daca iti place o melodie, learn it, love it, live it!

Angelia by Richard Marx (Live)

2010-02-26T21:51:00.009+02:00

Dragul de Richard, intotdeauna ma lasa suspinand!

I still feel you next to me,

Your lips on mine...

Versurile sunt superbe !

Wondering...

2010-02-25T17:39:00.006+02:00

Oare cine sunt? Oare ce vreau sa fac cu viata mea? Ce-mi place? Ce lucruri dau sens existentei mele si fara de care nu as putea respira? De ce nu sunt in stare sa spun "Nu!" in anumite situatii? Pe ce ma bazez atunci cand iau o decizie importanta?

Ma uit in jurul meu, analizez oameni, locuri, emotii and I'm wondering... Oare suntem constienti de fiinta noastra? Oare persoanele cu care intru in contact isi pun intrebarile de mai sus? Si daca da, stiu raspunsurile?

Things don't just happen. They always occur for a reason... Care-i acesta? E complicat? Sau se reduce totul la o explicatie cat se poate de simpla? Atat de simpla incat ne scapa printre degete?

If I could tell the world just one thing

It would be that we're all OK

And not to worry 'cause worry is wasteful

And useless in times like these...

I'm back!

2010-02-24T19:46:00.004+02:00

Cu bune si cu rele... Mai mult cu rele, dar ce sa-i faci...

Sper ca nu m-ati dat uitarii! Cer oficial iertare pentru perioada de absenta celor care "ma" citeau zilnic... O sa revin la forma dinainte, je promets!

E ciudata rau viata asta! Da, ati sesizat corect ironia din aceasta afirmatie... Mi s-a intamplat un lucru pe care l-as putea cataloga ca fiind cel putin contradictoriu. Un lucru de care ma temeam, pe care l-am evitat si din cauza caruia am resimtit un stres maxim. Si asta inainte sa se intample... Dar, cand m-a lovit, am experimentat o senzatie de eliberare cum rar am intalnit... Si mai mult de-atat, io (aka Cea Mai Pesimista Dintre Pesimisti) privesc cu asa o detasare si incredere spre viitor, incat ma uimesc singura! Nu as vrea sa intru in detalii, insa. Cine stie, cunoaste si ma rezum la asta!

Viata este intr-adevar ca o dulceata de cirese amare! Nu spun acest lucru pentru ca "da" bine sau de dragul de a avea un motto, este ceva in care cred. Imi aduc aminte prima oara cand am gustat o astfel de dulceata. Era foarte laudata de toata lumea. Am umplut lingurita cu pofta si n-am lasat nicio urma de sirop. Papilele mele gustative au jubilat efectiv cand au simtit dulcele consistent, carnos si s-au schimonosit cand locul acestuia a fost luat de amareala fara drept de apel. Asa este si viata: uneori dulce, alteori amara. Sunt etape care se succed ciclic... Am observat ca tindem sa retinem tocmai acele evenimente "de fiere", care lasa un gust amar persistent. Oare de ce? Amarul este mai puternic? Sau totul depinde de noi si de capacitatea noastra de a merge inainte no matter what?

Ei, mi se intampla pentru prima oara sa simt intai amar si-apoi dulce, iar asta ma surprinde in mod placut si ma lumineaza. Sper sa ma tina! Sper sa-mi fie bine!

Voi ce-ati mai facut? Sunteti bine? Sper ca da... (Desi urasc repetitia intr-un text, in cazul acesta este intentionata!)

Answer by Sarah McLachlan

2010-01-29T21:07:00.001+02:00

There is no going back, to that other person, that other place. This thing, this stranger, she is all you are now.

Happy birthday, blue eyes!

2010-01-28T20:54:00.003+02:00

Very special day, today...